Sifilisul

Sifilisul

Ce este sifilisul ?
Care sunt semnele si simptomele sifilisului ?
Care sunt modalitatile de transmitere a sifilisului ?
Care sunt factorii de risc ?
Cum se diagnosticheaza sifilisul ?
Cum se trateaza sifilisul ?
Preventia
Sifilisul congenital
Ce trebuie sa fac daca am fost expus la sifilis ?

.............................................................................................................................................................

Ce este sifilisul ?
Sifilisul este o infectie bacteriana transmisa de regula prin contact sexual. Totusi, exista cazuri de infectii prin contact direct si sifilis congenital (transmis de mama copilului din uter). Boala afecteaza organele genitale, pielea si membranele mucoase dar poate ataca si alte parti ale corpului inclusiv creierul si inima. Siflisul este o infectie cauzata de un microb numit Treponema pallidum. Boala poate trece prin trei stadii active si unul lent (inactiv).
Sifilisul poate fi periculos deoarece, daca nu se trateaza, poate duce la probleme serioase de sanatate cum ar fi deteriorarea sistemului nervos, a inimii si a creierului. Sifilisul netratat poate fi fatal. Daca credeti ca ati putea avea sifilis sau daca aflati ca un partener sexual a avut sau ar putea avea sifilis, mergeti imediat la medic. Incidenta sifilisului este cea mai mare printre adultii tineri. Ratele bolii au ramas relativ stabile pentru femei, totusi sifilisul creste ca frecventa la barbati, in special la cei care au contacte sexuale cu alti barbati.
O infectie cu sifilis poate fi tratata in stadiile incipiente cu antibiotice si poate fi prevenita prin evitarea oricarui contact sexual cu o persoana infectata sau cu o persoana cu o istorie a sanatatii pe care nu o cunoasteti.

Care sunt semnele si simptomele sifilisului ?
Semnele si simptomele sifilisului pot aparea in patru stadii: primar, secundar, latent si tertiar.

  • Sifilisul primar

  • Sifilisul primar se manifesta dupa o perioada de incubatie de 10-90 de zile (media este de 21 de zile) cu o iritatie primara. In timpul perioadei initiale de incubatie, indivizii sunt asimptomatici. Iritatia, denumita sancru, este o ulceratie a pielii, dura si nedureroasa, ce apare intr-o zona expusa sexual cum ar fi pe penis, in gura sau in regiunea anala. Uneori sunt prezente multiple ulceratii. Glande inflamate, nedureroase (noduli limfatici) sunt adesea prezente in regiunea sancrului, cum ar fi in zona genitala a persoanelor cu leziuni pe penis. Leziunea primara poate persista timp de 4-6 saptamani si apoi se vindeca spontan numai pentru ca boala sa reapara cateva luni mai tarziu ca sifilis secundar daca cel primar nu este tratat.

  • Sifilisul secundar

  • Sifilisul secundar este un stadiu sistemic al bolii insemnand ca poate implica diverse sisteme de organe ale corpului. Semnele si simptomele sifilisului secundar pot incepe la 2-10 saptamani dupa ce apare sancrul si pot include :
    - o iritatie de culoare rosie sau brun-roscata, o eruptie de marimea unei monede mici oriunde pe corp inclusiv pe palme si talpi. In zonele umede ale corpului, iritatia se transforma in leziuni albicioase late si plate numite condylomata lata.
    - febra
    - oboseala si un vag sentiment de disconfort
    - usturimi si mancarime (prurit)

    Plagi ale mucoasei pot aparea si pe organele genitale si in gura. Un pacient cu sifilis este cel mai contagios cand are sifilis secundar. Alte simptome frecvente in acest stadiu includ durere in gat, indispozitie, pierdere in greutate, anorexie , dureri de cap, inflamatii ale meningelui si ganglioni limfatici mariti. Rar apar : o meningita acuta care se manifesta la aproximativ 2% din pacienti, hepatita , boala renala , gastrita hipertrofica , proctita , colita ulceroasa , formatiuni rectosigmoidale , artrita , periostita , neurita oftalmica , irita si uveita . Aceste semne si simptome pot dispare in cateva saptamani sau pot apare si dispare in mod repetat timp de un an.

  • Sifilisul latent

  • La unele persoane, stadiul secundar poate fi urmat de o perioada numita sifilis latent – in care nu este prezent nici un simptom. Semnele si simptomele pot sa nu mai revina niciodata sau boala poate progresa catre un stadiu tertiar.

  • Sifilisul tertiar

  • Apoi, cu sau fara un stadiu latent, care poate dura 20 de ani sau mai mult, se poate dezvolta stadiul tertiar al bolii.
    Sifilisul tertiar este tot un stadiu sistemic al bolii si poate cauza o varietate de probleme in tot corpul inclusiv :
    - o dilatare anormala a vasului care pleaca de la inima (aorta), ceea ce duce la probleme coronariene ;
    - dezvoltarea de noduli mari ( inflamatii) in diferite organe ale corpului ;
    - infectia creierului care conduce la accident vascular cerebral , confuzie mentala , meningita , probleme de simt sau slabiciune (neurosifilisul) ;
    - implicarea ochilor, conducand la deteriorarea vederii;
    - implicarea urechilor conducand la surditate;

    Deteriorarea inregistrata de organism in timpul stadiului tertiar al sifilisului este severa si poate fi mortala.
    Unele persoane cu sifilis nu au nici un semn al infectiei. La alte persoane, semnele pot fi foarte usoare. Aceste persoane ar putea chiar sa nu stie ca au sifilis. Dar, chiar daca nu au semne, sau semnele dispar de la sine, germenii totusi sunt vii. Ei pot cauza serioase probleme de sanatate multi ani mai tarziu.

    Care sunt modalitatile de transmitere a sifilisului ?
    Sifilisul este contagios in stadiile sale primare si secundare si, uneori, in perioada de inceput a stadiului latent. Microbul care cauzeaza sifilisul, Treponema pallidum , intra in corp prin taieturi sau crapaturi minore din piele sau membranele mucoase. Calea cea mai frecventa de transmitere este prin contact cu leziunea unei persoane infectate, in timpul activitatii sexuale. Alte cai sunt : prin transfuzie de sange infectat, prin contact direct neprotejat cu o leziune activa (cum ar fi in timpul sarutului) si printr-o mama infectata care da boala copilului sau in timpul sarcinii. Sifilisul poate fi uneori evitat prin folosirea prezervativelor care asigura un contact sexual mai sigur. Ranile cauzate de sifilis trebuie acoperite cu un bandaj pentru a impiedica infectia sa se raspandeasca.
    Nu puteti lua sifilis prin folosirea aceleiasi toalete, a cazii de baie, a hainelor sau tacamurilor, cu o persoana infectata.

    Care sunt factorii de risc ?
    Activitatea sexuala de risc crescut va expune riscului de a lua sifilis precum si alte boli cu transmitere sexuala . Barbatii care fac sex neprotejat cu alti barbati sunt cu un risc crescut. Adultii tineri intre 15 si 25 de ani se dovedesc in mod curent a fi expusi celui mai mare risc de a contracta sifilis. Oricine are contact sexual neprotejat se expune riscului de a dezvolta sifilis. Chiar daca ati avut sifilis si ati fost tratat pentru el, puteti sa-l contractati din nou.

    Cum se diagnosticheaza sifilisul ?
    Un diagnostic de sancru (stadiul primar al bolii) se poate pune prin examinarea secretiilor din ulceratie la microscop. Totusi trebuie utilizat un microscop special (cu camp intunecat) pentru a vedea distinct microbii de Treponema, sub forma de tirbuson. Pentru sifilisul secundar si tertiar, diagnosticul se bazeaza pe teste de sange care detecteaza raspunsul imunitar al corpului la microbul Treponema. Un nivel scazut de anticorpi va fi prezent in sange timp de luni si ani de zile dupa ce boala a fost tratata cu succes. Deoarece sifilisul netratat la o femeie gravida poate infecta si eventual omora fatul aflat in dezvoltare, toate femeile gravide trebuie sa faca testul de sange pentru depistarea sifilisului. Testele standard de analiza a sangelui pentru sifilis sunt cunoscute sub numele de VDRL (teste ale Laboratorului de Cercetare pentru Boli Venerice) si RPR ( Reagent Plasminogen Rapid). Aceste teste detecteaza raspunsul corpului la infectie dar nu la microbul Treponema in sine, care cauzeaza infectia. Aceste teste se numesc teste non-treponemice.
    Desi testele non-treponemice sunt foarte eficiente in detectarea dovezii infectiei, ele pot produce si asa-numitele rezultate fals pozitive pentru sifilis. In consecinta, orice test non-treponemic pozitiv trebuie sa fie confirmat de un test treponemaic specific pentru microbul care produce sifilisul cum este proba de microhemaglutinare pentru treponema pallidum (MHA-TP) si testul fluorescent de absorbtie de anticorpi treponema (FTA-ABS). Aceste teste pentru treponema detecteaza direct raspunsul corpului la Treponema pallidum . Pacientii cu sifilis secundar, latent sau tertiar vor avea aproape intotdeauna un VDRL sau RPR pozitiv, precum si un MHA-TP sau FTA-ABS pozitiv. La cateva luni dupa tratament, testele non-treponemice vor scadea de regula pana la nivele joase sau nedetectabile. Totusi, testele treponemice, de regula, vor ramane pozitive pentru tot restul vietii pacientului fie ca s-a tratat sau nu de sifilis.

    Cum se trateaza sifilisul ?
    Sifilisul este usor de vindecat in stadiile lui timpurii. O singura injectie intramusculara cu penicilina sau alt antibiotic, daca sunteti alergic la penicilina, va vindeca o persoana care are sifilisul de mai putin de un an. Pentru persoanele care sunt alergice la penicilina, exista alte antibiotice pentru tratarea sifilisului. Nu exista remedii naturiste sau medicamente care se pot da fara reteta, care sa vindece sifilisul. Tratamentul va ucide bacteria de sifilis si va impiedica lezarea corpului in continuare dar nu va repara leziunea deja facuta.
    Persoanele care primesc tratament pentru sifilis trebuie sa se abtina de la contact sexual cu parteneri noi pana cand ranile de sifilis sunt complet vindecate. Persoanele care au sifilis trebuie sa-si informeze partenerii sexuali astfel incat acestia sa poata fi si ei investigati si tratati, daca este necesar.


    Stadiul infectieiTratament preferatTratament alternativ
    Infectie primara, secundara sau latenta (de sub un an)Injectie cu penicilina (benzathine penicillin) 2.4 mil. unitati (doza unica)Doxiciclina 100 mg oral de doua ori pe zi, 14 zile
    sau tetraciclina 500 mg oral de patru ori pe zi, 14 zile
    Infectie latenta tarzie (de peste un an), boala cardiovasculara sau inflamatorieInjectii cu Penicilina G 2.4 mil. unitati saptamanal pentru 3 saptamaniDoxiciclina 100 mg oral de doua ori pe zi timp de 28 de zile
    sau tetraciclina 500 mg oral de patru ori pe zi timp de 28 de zile
    Neurosifilis (implicarea sistemului nervos), boala de ochiPenicilina G 3-4 mil. unitati la fiecare 4 ore intravenos
    sau 24 mil. unitati
    Penicilina Procaina 2.4 mil. unitati zilnic cu probenecid 500 mg oral de 4 ori pe zi, ambele pentru 10-14 zole


    Preventia
    Trebuie sa-i spun partenerului ca am sifilis ?
    Da. Apoi partenerul dvs poate afla daca si el/ea are sifilis. Daca dvs va jenati sa-i spuneti , medicul dvs va poate ajuta.
    Modul cel mai sigur de a evita transmiterea de boli cu transmitere sexuala, inclusiv sifilisul, este abtinerea de la contacte sexuale sau ramanerea intr-o relatie monogama reciproca pe termen lung cu un partener care a fost testat si se stie ca este neinfectat. Evitarea alcolului si a drogurilor poate de asemenea sa ajute la impiedicarea transmiterii sifilisului deoarece aceste activitati pot conduce la comportamente sexuale de risc. Este important ca partenerii sexuali sa discute unul cu celalalt despre situatia lor privind Hiv / Sida precum si istoria legata de alte boli cu transmitere sexuala astfel incat sa se poata lua masuri preventive.
    Bolile ulceroase genitale, cum este sifilisul, pot aparea atat in zonele genitale ale barbatilor si femeilor acoperite sau protejate de un prezervativ cat si in zonele care nu sunt acoperite. Folosirea corecta si consecventa a prezervativelor poate reduce riscul de sifilis, precum si de herpes genital numai cand este protejata zona sau locul infectat de posibila expunere.
    Prezervativele lubrefiate cu spermicide (in special Nonoxynol –9 sau N-9) nu sunt mai eficiente decat alte prezervative lubrefiate in privinta protectiei fata de bolile cu transmitere sexuala. Pe baza descoperirilor rezultate dintr-o serie de cercetari , N-9 poate el insusi cauza leziuni genitale, asigurand o poarta de intrare pentru Hiv / Sida si alte boli cu transmitere sexuala. Transmiterea unei boli cu transmitere sexuala, inclusiv sifilisul, nu poate fi prevenita prin spalarea organelor genitale, urinarea si/sau dus dupa contactul sexual. Orice scurgere neobisnuita, rana sau iritatie, in special in zona organului genital, trebuie sa fie un semnal pentru abtinerea de la contact sexual si consultarea imediata a doctorului.

    Sifilisul congenital
    Sifilisul congenital este sifilisul prezent la fat in uter si la nastere si apare cand un copil este nascut de o mama cu sifilis secundar sau tertiar. Manifestarile sifilisului congenital includ radiografii anormale, dentitie Hutchinson (incisivii centrali superiori sub forma de piron, larg spatiati si crestati.), molari sub forma de duda (molari de 6 ani cu multiple protuberante slab dezvoltate ) ; frunte bombata, nas sub forma de sa, maxilare slab dezvoltate , ficat marit, splina marita, petesii si alte iritatii ale pielii, anemie , marire de ganglioni limfatici, icter , pseudoparalizie. Din infectia bacteriana a leziunilor de piele rezulta ragade , leziuni lineare la colturile gurii si nasului. Moartea din sifilis congenital are loc de regula prin hemoragie pulmonara. Daca este transmis la fat, sifilisul poate provoca diformitatea acestuia si moartea. Chiar daca ati fost tratata de sifilis in timpul sarcinii , nou-nascutul dvs trebuie sa primeasca tratament cu antibiotic.

    Ce trebuie sa fac daca am fost expus la sifilis ?
    Orice persoana care a fost expusa sexual unei alte persoane cu ulcer sau iritatie de piele sifilitica, se poate infecta. Persoanele care s-au expus sexual in decursul a 90 de zile dinaintea diagnosticarii partenerului lor cu sifilis primar, secundar sau latent, trebuie sa fie tratate cu unul din regimurile pentru boala primara sau secundara chiar daca testele de anticorp sunt negative. Daca expunerea s-a petrecut cu mai mult de 90 de zile inainte ca partenerul sa fie diagnosticat , individul expus trebuie sa-si faca un test non-treponemic (RPR sau VDRL). Daca testul nu se poate face sau nu se poate face urmarirea pacientului, persoana trebuie tratata ca pentru sifilisul primar sau secundar. In final, partenerii sexuali pe termen lung ai persoanelor cu infectie sifilitica tarzie (mai lunga de un an), latenta sau tertiara, trebuie evaluati de un medic si trebuie sa faca analize de sange pentru sifilis. Decizia privind tratamentul trebuie sa fie in functie daca persoana are vreun simptom de sifilis primar, secundar sau tertiar precum si pe rezultatele analizelor lor de sange pentru sifilis.