Pisici

			Pisici

Hraniti-va corect pisica Doua portii mai mici sau una mare? Totul despre alimentatia pisicilor Toaletarea pisoilor Cum ii facem baie pisoiului? Pisicile vor sa se distreze Sfaturi utile Cum invatati pisoiul sa mearga in lesa De ce isi ataca pisica stapanul ................................................................................................................................................................ Hraniti-va corect pisica In natura, pisicile nu au ore specifice pentru cele 3 mese pe zi precum oamenii, ele trebuind sa manance unde si cand apuca, existand si posibilitatea de a fi nevoite sa reziste fara hrana timp de mai multe zile. Atunci cand cresteti o pisica acasa situatia se schimba, pentru ca in acest caz va puteti obisnui animalul sa manance in mod regulat, acesta atragandu-va atentia in cazul in care vi se intampla sa omiteti o masa. Programarea orelor de masa este o idee foarte buna, permitand pisicii sa aiba la dispozitie hrana proaspata, si eliminand astfel posibilitatea ingerarii unor bacterii care se pot forma in timp, precum si a uscarii hranei, fapt care confera acesteia un gust neplacut. O pisica adulta trebuie hranita o data sau de doua ori pe zi, in timp ce un pisoi mananca chiar si de patru ori pe zi, insa numarul meselor se va diminua la doua, atunci cand pisoiul atinge varsta aproximativa de 12 luni. Pisicile au stomacul mic, preferand mesele dese, dar in cantitati reduse; de aceea, pisica trebuie sa aiba permanent in vasul sau cateva crochete pe care sa le rontaie intre mesele principale. Pisicile insarcinate vor manca mai mult ca de obicei, mai des si in cantitati mici. In general, un mascul mananca mai mult decat o femela, iar doua pisici de aceeasi marime si apartinand aceleiasi rase pot avea apetituri diferite, astfel ca si cantitatea de mancare variaza de la un exemplar la altul. Daca detineti mai multe pisici, este recomandat sa aveti boluri cu hrana si cu apa diferite pentru fiecare, ca sa le puteti asigura o cantitate suficienta.Este cunoscut faptul ca, in cazul unei pisici castrate, exista tendinta ca aceasta sa se ingrase mult mai repede decat una necastrata, iar pentru a preveni acest aspect trebuie sa reduceti treptat cantitatea de hrana. Cand aduceti acasa un pisoi, testati-i pofta de mancare, pentru a vedea cat si cum mananca. Cantitatea pe care i-o veti da in viitor va diferi in functie de cerinte. Nu uitati ca unei pisici ii place sa fie hranita de acelasi individ si in acelasi loc. In caz contrar, exista posibilitatea ca sentimentele ei fata de un alt membru al familiei care o hraneste sa fie de teama si de respingere. Pisica este pretentioasa si in ceea ce priveste castronul din care se hraneste, preferand unul singur, dar din care sa manance doar ea. Chiar si schimbarea locului recipientului cu mancare o va perturba. Cum sa va hraniti pisica: 1. Mancarea folosita in alimentatia pisicii trebuie sa fie la temperatura camerei, astfel incat mirosul sa o atraga si sa-i faca placere sa manance; 2. Evitati sa-i oferiti peste crud sau ficat, deoarece aceste alimente pot dauna sanatatii ei; 3. Indepartati portiile de hrana pe care nu le-a mancat si inlocuiti-le cu unele proaspete; 4. Pisicilor le place sa manance singure, intr-un loc linistit, fara a fi deranjate de alte pisici sau de caini; 5. Puteti oferi pisicii lapte, dar este recomandat sa-l diluati mai intai; 6. Nu trebuie sa-i lipseasca apa proaspata. Carnea cruda - un pericol Intotdeauna au existat pareri diverse spre cum ar trebui si, mai ales, cu ce ar trebui sa ne hranim pisica. Asa numitele mituri legate de nutritia prietenelor noastre feline sunt adesea exagerari, care nu fac decat sa dezinformeze. De aceea, mare atentie atunci cand ne aflam in situatia alegerii mancarii potrivite! Ideea conform careia pisicilor le face bine carnea cruda, ar putea ameninta sanatatea prietenelor noastre. Sustinatorii acestei opinii pun la indoiala caracterul sanatos si valoarea nutritiva a mancarii uscate, uitand ca, de fapt, nu exista nici o dovada stiintifica in favoarea alimentarii cu carne cruda. Adevarul consta in faptul ca buna calitate si siguranta alimentelor se sprijina pe ani de studii in ceea ce priveste nutritia pisicilor. S-a realizat o serie intreaga de cercetari stiintifice in colegiile veterinare si studii nutritioniste in marile fabrici producatoare de hrana pentru animale. Producatorii au introdus toti nutrientii necesari unei pisici de-a lungul vietii, cu scopul completarii si echilibrarii dietelor. Desi carnea este sursa de proteine, ea are un nivel foarte scazut de calciu si de minerale, nutrienti necesari pentru dezvoltarea dintilor si a oaselor. De asemenea, calciul are un rol important in coagularea sangelui, in contractia muschilor si in transmiterea impulsurilor nervoase. Este bine de stiut ca acesti nutrienti actioneaza intr-o foarte stransa interdependenta si ca au un rol bine stabilit. Calciul si fosforul au un efect dovedit in mod stiintific in formarea oaselor si a dintilor, furnizand echilibrul necesar intretinerii. De obicei, acest echilibru nu se atinge prin consumarea carnii, iar suplimentarea unei cantitati de carne cruda nu poate dezvolta decat probleme ale scheletului. Noi, oamenii, credem ca ficatul este o hrana sanatoasa, avand un nivel ridicat de vitamina A liposolubila, cu care se aprovizioneaza corpul. Cand un animal este hranit cu o cantitate prea mare de ficat si pentru o perioada indelungata, se produce intoxicarea cu aceasta vitamina si de aici, dezvoltarea improprie a oaselor, subrezirea sau chiar decalcifierea acestora. Carnea cruda contine diverse bacterii si paraziti. Salmonella este o bacterie care cauzeaza o varietate de boli, atat la oameni, cat si la animale. Infestatiile cu Salmonella sunt frecvente si vor cauza probleme intestinale acute, in carnea cruda se poate gasi si Toxoplasma gondii, iar parazitii pot sa infesteze pisica si sa cauzeze toxoplasmoza. Mancarea de buna calitate din comert este realizata cu mare responsabilitate, pentru a proteja felina impotriva salmonellei sau a infectiilor cu paraziti interni. Cand auziti de un astfel de mit legat de nutritia pisicilor, trebuie sa va intrebati daca cercetarile stiintifice sustin aceste afirmatii. Obisnuitele "se spune" sau "se aude" nu sunt argumente solide, care sa sustina cele prezentate in legatura cu modul in care trebuie sa ne hranim companionul felin, astfel incat acesta sa fie sanatos si sa se simta cat mai bine. Trebuie accentuat faptul ca mancarea pentru pisici suplimenteaza nutrientele necesare, deci nu trebuie sa ne expunem animalul la riscuri care pot fi usor evitate. Adaugand alte mancaruri care nu sunt recomandate, riscam sa deranjam echilibrul nutritiv asigurat de mancarea speciala pentru feline. Doua portii mai mici sau una mare? Mai multe institute de cercetare au finalizat recent unele studii care au determinat reevaluarea recomandarilor privind modul de hranire a pisicilor adulte, sanatoase. Animalele din senul Felis, in care se incadreaza si pisica domestica, vaneaza rozatoare, pasari mici, reptile si amfibieni, ce constituie principala componenta a dietei lor. Un astfel de vanat, in greutate de 30 de grame, furnizeaza aproximativ 2 kcal/gram (60 kcal/animal). Pentru a-si acoperi necesarul zilnic de calorii, o pisica trebuie sa vaneze cinci astfel de animale, in mediul natural aceasta cantitate de hrana fiind consumata in mai multe mese. Practic, s-a constatat ca cele mai multe feline sunt active pe inserate sau in zori -atunci cand si pisica vaneaza cea mai mare parte a prazii - hranindu-se in mod repetat cu portii mici pe parcursul acestor perioade. Aparitia indigestiei la anumite animale din grupul de studiu, manifestata prin eructatii, a determinat initierea testelor ce au demonstrat ulterior beneficiile alimentatiei in portii mici si dese de-a lungul unei zile, in detrimentul unei singure mese. S-a presupus ca o masa bogata, ce umple stomacul la capacitatea maxima, nu este complet digerata din cauza faptului ca sucul gastric nu patrunde complet bolul alimentar, rezultand o parte de hrana digerata, iar alta nedigerata, in continuare, bacteriile din stomac incep procesul de fermentatie a materiei nedigerate, utilizand dioxid de carbon, fapt ce cauzeaza eructatiile. In cadrul testului, fiecare portie zilnica de 100 g a fost impartita in doua mese, una dimineata, iar cealalta seara. Anterior, pisicile primisera o singura portie de 100g de hrana seara. Hrana a fost alcatuita din carne si organe de vitel, de miel, de iepure, de vaca si de pui. In chiar prima zi dupa trecerea la metoda de alimentatie cu doua portii, s-a constatat ca simptomele de indigestie au disparut. Testul a fost continuat timp de doua luni, rezultatele fiind identice. Deci, este bine ca in casele cu una sau doua pisici, hrana sa fie impartita in doua sau chiar trei mese pe zi, aceasta ultima divizare fiind recomandata numai pisicilor batrane sau celor care sufera de constipatie cronica. Totul despre alimentatia pisicilor Pentru a asigura pisicii o viata lunga si o sanatate durabila este necesar ca alimentatia sa sa indeplineasca cerintele individuale, in functie de varsta si de starea fiziologica. Aceasta inseamna ca ratia trebuie sa varieze cantitativ, dar si calitativ, pe masura ce animalul creste, inainteaza in varsta si apoi imbatraneste. Alimentatia corespunzatoare a pisicii poate fi asigurata de catre proprietar atunci cand acesta cunoaste necesitatile si obiceiurile ei alimentare. Pisica este un animal carnivor, care are exigente nutritionale deosebite, greu de asigurat printr-un regim omnivor. Spre deosebire de pisici, cainele este mult mai bine adaptat la alimentatia si la stilul de viata uman. Fiind la origine animale din desert, pisicile consuma putina apa si sunt predispuse mai mult decat cainii la deshidratare, in timpul perioadelor de boala (tulburari gastro-intestinale, urinare, respiratorii, febra), pisica nu isi ajusteaza corespunzator consumul de apa si deshidratarea devine o amenintare serioasa, in plus, productia urinara este in cantitate redusa (multe pisici urineaza o singura data in 24 de ore), iar urina este foarte concentrata. Trebuie, deci, incurajat consumul de apa. Pisica trebuie sa aiba la dispozitie in permanenta apa proaspata, curata, in mai multe vase, de preferinta de inox sau ceramice. Din acelasi motiv, nu se recomanda trecerea brusca de la alimentatia umeda la hrana uscata. In ceea ce priveste preferintele alimentare, pisica isi selecteaza hrana dupa miros; textura si marimea bucatilor joaca de asemenea un rol important, iar culoarea alimentelor nu influenteaza consumul, in general, pisicile sunt mai putin atrase de dulciuri decat cainii. Intoleranta fata de lactoza din laptele dulce este mai des intalnita decat la caine, iar glucidele neprelucrate termic pot produce indigestii. La varsta de 5-7 saptamani se fixeaza preferintele alimentare, pe care pisica le pastreaza intreaga viata. Este important sa oferim pisoilor o hrana variata si corespunzatoare varstei, in mod normal, puiul este intarcat de mama, care ii ofera hrana ei preferata. De aceea, obiceiurile alimentare se mostenesc de la o generatie la alta. Din cauza rezistentei pe care pisicile o au de obicei in fata unui aliment nou - care poate duce pana la autoinfometare, epuizarea organismului si lipidoza hepatica, de multe ori fatala daca nu este tratata la timp - tranzitia de la un aliment la altul se face treptat. Se inlocuieste gradat pana la un sfert de portie pe saptamana, in asa fel incat schimbarea alimentatiei sa se faca intr-o luna. Spre deosebire de caine, pisica mananca putin si des, atat ziua cat si noaptea, si prefera variatia alimentara (cainele poate consuma acelasi fel de mancare ani de zile, fara sa se plictiseasca). Necesitatile proteice ale pisicilor sunt mai mari decat ale cainilor, de aceea hrana industriala pentru caini nu este potrivita pentru acestea. Proteinele de origine animala preferate de pisici sunt: carnea de pui, peste, vita, organe, smantana, ou, lapte. Este bine ca organele si carnea sa nu fie preparate termic in exces, pentru ca isi pierd valoarea nutritiva. Oasele de pui fierte trebuie excluse din alimentatie, pentru ca pisicile nu pot digera colagenul modificat termic. Ficatul crud poate avea efect laxativ, iar consumul de ficat pe perioade lungi produce hipervitaminoza A, manifestata prin episoade hemoragice si leziuni cutanate. Pestele crud contine antivitamina B l, astfel incat alimentatia indelungata cu peste crud are efecte toxice. Pe langa proteine, este bine ca ratia zilnica sa contina grasimi de origine animala, precum si fibre, asigurate de cereale si de legume. Hrana industriala este o hrana completa, echilibrata, existenta atat sub forma umeda, cat si uscata. Este foarte important ca unei pisici hranite exclusiv cu mancare industriala uscata sa nu-i lipseasca apa proaspata. Hrana uscata prezinta avantajul ca se poate adapta usor la necesitatile variate ale pisicii in cursul unei vieti, si este si un adjuvant important in cazul unor afectiuni cronice (urolitiaza, insuficienta renala, hepatica, tulburari digestive, diabet, piele sensibila etc). Cum sa ingrijim corect blana pisicii "Pisica se spala singura, de ce are nevoie de ajutorul meu ?" Aceasta este poate prima intrebare pe care toti ne-am pus-o atunci cand am devenit stapanii unei pisicute sau ai unui motanel cu blana lunga, semilunga ori scurta. Trebuie sa stim ca ingrijirea zilnica a blanii implica mai mult decat o simpla infrumusetare a parului, in acelasi timp, intretinerea stimuleaza circulatia sangvina, inlocuieste parul cazut cu fire puternice si sanatoase si previne caderea acestora. Pe langa aceste avantaje, nu trebuie omis faptul ca timpul pe care il petreceti in compania pisicii va contribui considerabil la consolidarea relatiei dintre voi. De asemenea, pieptanarea si perierea ajuta la depistarea si tratarea eventualelor leziuni ale pielii si la indepartarea "musafirilor nepoftiti" - capusele sau puricii. Insa, pentru toate acestea, este foarte importanta tehnica pe care o adoptati. Este necesar sa studiati indeaproape comportamentul pisicii atunci cand incepeti operatia de toaletare. Astfel, invatati unde ii place sa fie periata, in zona capului, pe spate, in zona abdominala sau... pe coada. Desigur ca aceste zone nu sunt preferate de toate pisicile, care, de cele mai multe ori, vor reactiona usor agresiv, mai ales daca insistati si apasati prea tare. De aceea, aceasta activitate trebuie practicata cu grija, delicatete si cu multa dragoste. Toaletarea pisoilor Daca sunteti proprietarul unor pui de pisica este bine sa stiti faptul ca acestia sunt cel mai usor de acomodat cu sesiunile de pieptanare si periere. Chiar daca au invatat de la mama cum trebuie sa se spele si sa-si aranjeze blana, este sanatos sa ii ajutati, mai ales avand in vedere faptul ca sunt prea mici si prea stangaci, iar actiunea de curatare a parului nu se poate realiza in cele mai bune conditii. Bineinteles ca, la inceput, puiul va reactiona nefavorabil, va fi speriat si va cauta un loc sa se ascunda, departe de perie ori pieptene. Cu multa rabdare din partea dumneavoastra, el va percepe manevra de toaletare ca pe ceva obisnuit, placut si odihnitor. In timp, se poate intampla ca, fara ca voi sa faceti vreun gest, pisica devenita adult sa va ceara ea insasi sa o periati. Frecventa sedintelor de toaletare Frecventa penajului depinde de o serie de factori, cum ar fi textura si lungimea firului de par, temperamentul pisicii, etc. In general, pisicile cu par scurt trebuie periate de doua ori pe saptamana, pe cand pentru cele cu par mediu si lung toaletarea trebuie facuta in fiecare zi, in functie de lungimea si grosimea firului de par. De obicei, nu este necesar sa faceti baie unei pisici cu par scurt, decat in cazul in care blana s-a murdarit foarte tare sau este acoperita cu substante pe care nu doriti sa le ingereze. Pisicile cu par lung trebuie spalate cu regularitate, deoarece pot intampina greutati in a-si spala singure blana. Daca insa sunteti proprietarul unei pisici cu pedigree, cereti sfatul unui crescator, care va va indica modalitatea corecta de toaletare a blanii. Nu omiteti faptul ca pregatirea pisicii de rasa pentru expozitii implica o procedura suplimentara de ingrijire complexa, inceputa cu cateva saptamani inaintea show-ului. Tinand cont de toate aceste aspecte, veti hotari frecventa cu care puteti intretine parul pisicii. Este bine sa va stabiliti un program fix de ingrijire, in functie de timpul liber de care dispuneti. Pieptanarea Pieptanarea si perierea se vor face in functie de lungimea si textura firului. Prin urmare, pieptanati cu grija in directia de crestere a firului de par, pentru a netezi suprafata si pentru a descalci eventualele noduri. Daca parul pisicii este foarte incurcat si nu poate fi descalcit, nu insistati si, cu ajutorul unei foarfece, taiati cu grija nodurile formate. Nu uitati ca pieptanarea pisicilor cu par lung trebuie realizata cu un pieptene cu dinti rari si apoi cu unul mai des. Daca pisica are parul prea aspru sau naparleste, iar actiunea de pieptanare ii provoaca disconfort, este indicat sa apelati la ajutorul unui specialist, care va va indica cel mai potrivit mod de toaletare. Perierea Ca si pieptanarea, perierea se realizeaza in sensul cresterii firelor de par. Aceasta va ajuta la indepartarea firelor moarte, a impuritatilor si la descalcire. Dupa ce ati curatat cu atentie si rabdare blana pisicii, urmatorul pas este netezirea suprafetei cu ajutorul unei manusi speciale pentru periere si masaj, care contribuie totodata la distribuirea uniforma a sebumului pe toata suprafata blanii. Pisica este foarte atenta la igiena personala si se ingrijeste permanent de mentinerea blanii intr-o stare de perfecta curatenie. Asta nu inseamna ca nu o puteti ajuta, procurandu-va accesorii speciale pentru pieptanarea si perierea blanii, contribuind astfel la sanatatea si fericirea ei. Cum sa descifram limbajul pisicilor Aproape toate felinele utilizeaza anumite canale de transmitere a informatiei pentru a comunica cu cei din jur, dar exista si rase de pisici care comunica mai repede, mai des si mai intens cu fiintele din preajma lor, cu alte cuvinte, sunt mai vorbarete decât alte pisici. De exemplu, Siamezele sunt cunoscute ca fiind "vocalistele" lumii pisicesti, pe cand la polul opus se afla Persanele, care sunt tacute in comparatie cu celelalte surate. Cea mai cunoscuta formulare vocala a pisicii este "miau", expresie care are o multime de versiuni, de diferite lungimi si niveluri. Alte sunete pisicesti familiare sunt sasaitul si maraitul agresiv, sunetele specifice femelelor in calduri, incercarea de a imita posibila prada si, nu in ultimul rand, celebrul tors. Sensul expresiei "Miau" Multe carti fac referire la faptul ca celebrul "miau" este folosit cu precadere in "comunicarea" cu oamenii. De asemenea, expresia predomina intre mama si puiul acesteia si nu intre pisicile adulte. Lungimea si intensitatea mieunatului; va pot ajuta sa descifrati cu usurinta sensul expresiei. Un "miau" mai slab ca intensitate este folosit de pisicile agitate, un exemplu bun fiind sunetele emise de felinele aflate sub tratament, in clinicile veterinare. Unul mai inalt ca tonalitate poate fi specific pisicilor care isi exprima multumirea fata de ceea ce li se intampla. Cu timpul, cei mai multi dintre proprietarii de pisici invata sa descifreze diferite "cuvinte pisicesti" transmise de feline. Astfel, mesajele codificate cum ar fi "mi-e foame", "alinta-ma" sau "deschide cutia asta cu mancare" devin lesne de tradus. "Miau"... si familia de cuvinte Pe langa cunoscutul "miau", pisicile folosesc o intreaga varietate de sunete pentru a exprima stari diferite. Sasaitul, maraitul si mieunatul strident sunt sunete emise de pisicile speriate. Cand se simt amenintate si vor sa-si descurajeze dusmanul prin atacuri, pisicile se folosesc de pozitia corpului si de sunete acute, care au menirea sa intimideze si sa indeparteze rivalul. Un alt tip de sunet poate fi adesea auzit atunci cand pisica isi priveste potentiala prada, fara a fi capabila sa o prinda. Deseori auziti aceste sunete in momentul in care pisica priveste pe geam o pasare de afara. Sunetele emise sunt adesea insotite de clantanitul rapid al dintilor. Torsul este cel mai linistitor si mai comun sunet specific pisicilor. Modul sau de producere a constituit un mister de-a lungul multor ani. Expertii in domeniu au precizat ca torsul este produs de contractiile rapide ale muschilor laringelui. Ca fapt divers, pisicile nu sunt singurele mamifere care torc, acest sunet fiind caracteristic si unor animale ca hiena sau leopardul, care torc ocazional. Pisicile "tacute" Nu toate pisicile sunt amatoare de "vorbit", intr-adevar, exista anumite rase care nu isi exprima vocal sentimentele, dar, cateodata, se intampla ca si felinele "vorbitoare" sa nu fie prea guralive. Cand o pisica isi pierde vocea sau este ragusita, acest lucru poate indica o inflamare a corzilor vocale. Aceasta afectiune medicala poate fi cauzata de infectii ale gatului, de amigdalite, alergii sau afectiuni pulmonare. Daca observati ca ea a inceput sa-si piarda treptat vocea, luati legatura cu medicul veterinar, care este singurul in masura sa identifice cauza afectiunii si sa aplice un tratament corespunzator. Sunetele emise de pisici nu sunt intamplatoare, iar daca veti fi atenti la limbajul pisicii dumneavoastra, va veti obisnui cu diferitele moduri de "adresare" si veti invata sa descifrati mesajul acestora, lucru care va va usura convietuirea. Cum ii facem baie pisoiului? Pisicile au, in general, frica de apa. Si totusi, daca sunt tratate cu blandete la prima lor experienta, si nu numai, ele accepta sa fie spalate. Daca pisoiul dumneavoastra se sperie, nu isi va mai dori niciodata sa treaca prin acele momente..., asa ca nu mai incercati. Pisica poate accepta baia si, cu timpul, chiar isi poate dori ca aceasta incercare sa se repete. Singura conditie este aceea ca dumneavoastra sa fiti foarte atent la detalii. In primul rand trebuie sa aveti grija ca temperatura din incaperea in care ii faceti baie sa fie potrivita, iar apa sa aiba 39°C. Cu o manusa speciala (pe care o puteti procura din magazinele de specialitate) umezitii corpul, labutele si apoi gulerasul. Pe urma stropiti-o progresiv cu jetul de la dus, avand in permanenta grija ca presiunea apei sa fie minima. Folositi un sampon special pentru pisici si asigurati-va ca nu ii intra spuma in ochisori sau in urechi. Si nu treceti cu vederea faptul ca anumite produse necesita o clatire repetata, si nici faptul ca pisica nu isi poate tine respiratia in general si, cu atat mai putin, sub apa... Este foarte important, de asemenea, ca in tot acest timp sa-i vorbiti pe un ton bland si sa o mangaiati. Oricum aceste actiuni nu trebuie sa dureze prea mult, pentru ca riscati ca pisicii sa i se faca frig si sa raceasca... Daca pisoiul dumneavoastra se teme insa de apa, nu il fortati sa accepte aceasta idee, pentru ca isi va pierde complet increderea in dumneavoastra. In aceasta situatie nu va ramane decat sa asteptati ca el sa va rasplateasca intr-o buna zi rabdarea... Samponul trebuie sa fie un produs destinat exclusiv pisicii, pentru ca cele obisnuite nu corespund cerintelor felinelor. PH-ul pisicilor este total diferit de cel al proprietarilor lor, si anumite produse sunt chiar toxice pentru ele. Si inca ceva foarte important: daca pisica s-a atins, sa spunem, de o banca proaspat vopsita, incercati sa o stergeti cu un servetel absorbant si sa o spalati cu apa calduta. In cazul in care nu reusiti sa indepartati vopseaua, taiati-i acele suvite de par. Dar in nici un caz nu folositi dizolvanti. In functie de tipul de par trebuie sa alegeti si balsamul sau cremele texturizante potrivite. Fiti foarte atenti insa la pudra. Ea nu pune întotdeauna in valoare frumusetea blanii, iar daca o aplicati pe parul umed riscati sa-i creati pisicii serioase tulburari digestive, pentru ca sigur o va ingera. Pisica nu se scutura, asa ca trebuie sa o infasurati intr-un prosop si sa ii faceti un... masaj. Treceti mana usor prin parul ei si periati-l pentru a nu se i se incurca. Cu cat ii veti peria mai mult blana in toate sensurile, cu atat aceasta i se va usca mai repede. Este indicat sa folositi un uscator silentios, pe care sa il reglati la o temperatura redusa. Aveti grija sa il tineti la o distanta de cel putin 20 de centimetri de corpul pisicii pentru ca astfel riscati sa ii ardeti blanita. Daca pisica nu agreeaza uscatorul nu o fortati. Trebuie sa stiti totusi ca, in ciuda bunavointei dumneavoastra, blana nu va fi complet uscata decât dupa cateva ore. Asa ca aveti grija sa instalati pisica intr-un spatiu confortabil, in care temperatura sa atinga 22-28°C, daca nu, inveliti-o in ceva in care sa ii tina cald (o paturica). Oricum, este suficient sa spalati pisica o data la trei luni, pentru ca baile prea frecvente ii elimina sebumul protector al parului si compromite sinteza vitaminei D pe care ea o va inghiti atunci cand se linge. Dupa aceste experiente, evident trebuie sa o alintati si sa ii oferiti o recompensa. Pisicile vor sa se distreze Pisica dumneavoastra este cumva bosumflata si lipsita de chef? Plictiseala este adeseori cauza principala a multor probleme comportamentale, incluzand agresivitatea fata de alte animale, cat si fata de oameni, toaletarea excesiva si starea de depresie. Cu totii cunoastem foarte bine pisicile care zac pe canapea sau intr-un fotoliu - ele sunt animale sedentare, predispuse spre obezitate, fiind ceva mai rotofeie decat cele active. O portie zilnica de exercitii fizice este tot atat de importanta pentru pisici, ca si pentru stapanii lor. O repriza de 10-15 minute de joaca pe zi va imbunatatiti atitudinea pisicii dumneavoastra, ii va spori pofta de viata si o va ajuta sa-si mentina un tonus fizic ridicat. Pe langa acestea, interactiunea cu pisica intr-un mod pozitiv este o activitate sanatoasa si relaxanta si pentru dumneavoastra. Sfaturi utile Achizitionati cateva undite de jucarie si folositi-le pe perioada "antrenamentului". Pisicile adora rutina, asa ca incercati sa programati aceste activitati de relaxare la aceeasi ora in fiecare zi. Puteti sta jos pe canapea, in timp ce pisicuta beneficiaza de exercitiile fizice necesare. Cand o vedeti ca s-a intins pe covor si nu mai e asa de incantata de obiectul pe care il smotocea cu cateva minute inainte, e timpul sa incheiati activitatea si sa puneti jucariile intr-un loc sigur. Daca nu le veti ascunde intr-un loc unde pisica nu are acces, ea va continua sa le vaneze si poate avea probleme daca inghite vreun fragment detasabil din aceste obiecte. Sesiunile de joaca sunt excelente pentru crearea unei legaturi trainice cu pisica dumneavoastra. Alte idei pentru a va bine dispune pisica (si, implicit, pentru a va distra): - aduceti-i un partener de joaca felin - unul cu o personalitate compatibila cu a ei; - programati cel putin o sesiune de joaca pe zi (care sa dureze aproximativ 15 minute) si aveti grija sa aveti la indemana cateva jucarii specifice; - amenajati-i un loc langa fereastra, de unde sa poata observa pasarile si miscarile de afara; - puneti-i cateva mingiute de ping-pong in cada... pisica va fi incantata, iar dumneavoastra veti fi surprinsi de zapaceala creata instantaneu; - lasati pe podeaua din bucatarie cateva capace de sticla sau ghemotoace de hartie (veti asista la ceea ce se numeste... hochei pisicesc); - puneti-i la dispozitie ceva nou de explorat ori de cate ori aveti ocazia (o cutie de carton este suficienta, cu conditia sa nu lasati pisica nesupravegheata cat timp se joaca); - jucati-va cu o raza de lumina (de la o lanterna sau un pix cu laser) pe un perete. Veti descoperi faptul ca pisica dumneavoastra este in stare de foarte multe acrobatii; - achizitionati un pomisor de catarat. Este un loc ideal unde pisica poate sa doarma, sa se joace, sa-si exerseze ghearele si sa se catere. Cum invatati pisoiul sa mearga in lesa Cand ati vazut ultima data o pisica in lesa? Daca raspunsul dumneavoastra este cel la care ne asteptam, este de inteles, pentru ca cea mai mare parte a pisicilor refuza cu incapatanare acest tip de "tratament"... Tocmai de aceea rabdarea reprezinta primul factor determinant. Este evident ca pisoiul nu va accepta fara sa comenteze o astfel de... propunere. Oricum, daca discutam despre o pisica de apartament, putem spune ca este important ca ea sa se obisnuiasca cu ideea ca nu este obligatoriu ca afara sa i se intample ceva rau... Va recomandam sa va folositi imaginatia si sa-i amenajati mai intai un loc imprejmuit. Si nu uitati ca ea ar fi foarte fericita sa se poata catara. Plantele inalte sau arbustii ar putea reprezenta pentru ea o atractie. Cumparati-i o zgarda si obisnuiti-o cu ea. Apoi un ham. Este important sa le poarte pentru inceput doar in casa. La fel si lesa. Dupa câteva zile, incurajati-o sa parcurga mici distante in lesa, tentand-o cu o jucarie sau cu hrana ei preferata. Apoi iesiti din casa pentru scurte plimbari. Cresteti distantele pe care le parcurgeti, putin câte putin. Alegeti locuri linistite si asigurati-va ca s-a obisnuit cu zgomotul strazii. Daca v-ati propus sa invatati pisica sa mearga in lesa, atunci incercati sa o luati cu dumneavoastra la cumparaturi sau in plimbari mai lungi, inainte de a va aventura, asigurati-va ca nu este speriata si ca ii face placere sa va insoteasca. In nici un caz nu credem ca va doriti sa va scape din lesa si sa o cautati panicati pe strazi... In timp o puteti obisnui sa accepte rute in care traficul este intens, dar important este ca ea sa se simta in siguranta si sa inteleaga ca se poate baza pe dumneavoastra. Iar daca isi doreste sa alerge, asigurati-va ca zgarda nu este rigida si ca nu o poate gatui in cazul in care ar ramane prinsa in sipca unui gard... Puteti chiar sa ii puneti un clopotel, pentru a o gasi mai usor. Este adevarat ca acesta o va impiedica sa mai vaneze, pentru ca potentialele prazi (pasarelele si soriceii) vor fi avertizate de zgomotul pe care il produce clopotelul. Oricum ar fi, luati partea buna a lucrurilor din aceasta sugestie... De ce isi ataca pisica stapanul? Cauze si solutii La aceasta intrebare nu se poate da un raspuns simplu pentru ca fenomenul are mai multe cauze. Pisica este, in comparatie cu cainele, mai imprevizibila in ceea ce priveste reactiile fata de proprietar, tinand cont si de faptul ca pentru ea acesta nu este stapanul ei (individul dominant), ci doar un partener cu care colaboreaza cand si cat vrea ea. Plecand de la aceasta observatie voi incerca sa ilustrez situatiile in care pisica poate sa-si muste sau sa-si zgarie stapanul sau pe membrii familiei acestuia si care sunt posibilele cai de evitare a acestor evenimente neplacute. Situatii in care pisica poate reactiona violent fata de stapanul ei: - este luata in brate. Unele pisici nu suporta acest lucru, zgariind si/sau muscand. Altele reactioneaza in acest mod dupa un anumit timp. - este deranjata de la locul ei preferat de odihna (pat, fotoliu etc.). - este tinuta in brate si se sperie de ceva (alt animal, un zgomot, o persoana straina). - pe durata vizitei la medicul veterinar, in timpul consultatiei, este contentionata (imobilizata) de proprietarul ei. - in momentul in care este scoasa intr-un mediu nou, in special daca este vorba despre o pisica de apartament care e dusa intr-un loc strain. - se distreaza cu jucaria preferata, iar proprietarul incearca sa i-o indeparteze. - cand mananca sau atunci cand prinde o pasare sau un soarece si stapanul vrea sa scoata prada din gura ei. - cand e periata. - cand este dusa intr-un loc strain in transportor, fiind scoasa ulterior de acolo. - cand are pui. - cand e nervoasa, aparandu-se sau pornind la lupta cu un alt animal (caine, pisica). - cand e pedepsita sau certata de catre proprietarul ei. - cand exageram cu joaca, ea poate trece usor la atac. Cai de remediere Trebuie sa incepem cu socializarea pisicii, adica obisnuirea ei cu prezenta omului, cu mangaierile. Tonul trebuie sa fie bland, iar pisica sa primeasca multa afectiune si recompense din partea noastra. Nu i se va permite, de la o varsta frageda, sa-si muste sau sa-si zgarie proprietarul sau pe ceilalati membrii ai familiei, ii vom oferi in schimb un tratament umanitar. Pisica trebuie sa inteleaga ca nu este stapana pe anumite locuri din casa si trebuie sa fie obisnuita cu un loc al ei. In general, pisica are o fire mai sperioasa decat alte animale, in consecinta, fie evitam s-o expunem unor situatii care-i genereaza teama, fie o deprindem de mica, daca se poate, cu prezenta altor animale sociabile si cu indiferenta fata de zgomote. Modul civilizat, in care pisica trebuie sa se comporte la medicul veterinar, 1-am prezentat intr-o editie anterioara a revistei. Pe cat posibil, pisica va fi obisnuita si cu mediul exterior in cazul in care avem de-a face cu o felina care traieste exclusiv in apartament. Deoarece atunci cand se joaca cu o jucarie, pisica isi va folosi aproape intotdeauna ghearele, va recomand sa utilizati jucarii legate cu un fir de ata sau plastic, pentru a evita contactul direct dintre mana si jucarie. Pisica fiind un vanator innascut si nefiind domesticita in totalitate, este foarte greu, de multe ori imposibil, sa-i cerem o subordonare atunci cand mananca sau prinde o prada vie. Instinctele ei ancestrale sunt mai puternice decat autoritatea noastra. Prin urmare, vom evita sa deranjam pisica atunci cand aceasta mananca. De mica, va fi obisnuita cu periajul si se vor folosi perii corespunzatoare, nu traumatizante. O vom peria progresiv, fara a o stresa. O vom obisnui cu deplasarile in transportor. Cand o scoatem afara, exista doua variante pentru a nu fi muscati: fie ii acordam un timp pentru a se calma, fie ii dam drumul intr-un spatiu inchis, daca este posibil si o recuperam de acolo, in ambele cazuri, vom folosi blandetea si calmul. Unele pisici reactioneaza violent la apropierea proprietarului, atunci cand au pui. in acest caz, vom alege un loc mai retras pentru pui si nu vom deranja pisica mama, evitand de asemenea toti factorii externi care ar putea s-o streseze. Daca e posibil, trebuie sa intervenim din timp atunci cand se anunta o eventuala disputa fizica intre pisica noastra si alt animal. O felina cu o personalitate puternica si fara o educatie elementara va pufai furioasa, isi va zgaria proprietarul atunci cand acesta o cearta, amenintandu-1. Nu i se va permite acest lucru, de mica, dar atitudinea noastra nu trebuie sa fie brutala. Nu vom exagera cu joaca, pentru ca pisica trece usor in faza urmatoare, cea de atac. Ne distreaza cum, mica fiind, topaie caraghioasa si-si foloseste labutele cu ghearele ascutite. Dar sa nu uitam ca ea va creste si va reactiona mult mai violent. Copiii, in special, care exagereaza in aceasta situtie, sunt primele victime. Parintii trebuie sa le explice cum sa procedeze corect. In final, tin sa precizez ca este mult mai greu sa determinam pisica sa nu ne muste sau sa nu ne zgarie, decat cainele. Cu unele pisici agresive, sperioase, nesocializate, chiar nu vom reusi aceasta. Etatea, caracterul, precum si mediul in care pisica traieste au un rol esential in obtinerea succesului. Astfel, mediul prietenos in care ea creste, caracterul bland si educarea de la o varsta frageda constituie atuuri importante in acest proces.