Aditivi alimentari (E-uri)

Aditivi alimentari (E-uri)

Aditivii alimentari sunt acele substanţe folosite la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.(conform Ordinului Ministerului Sănătăţii Nr. 975/1999)


Despre aditivii alimentari (E-uri) şi cum ne afectează sănătatea


Altfel spus, aditivii alimentari sunt substanţe chimice adăugate în diverse produse alimentare pentru a le îmbunătăţi aspectul, gustul, rezistenţa la alterare sau a le prelungi perioada de valabilitate. Litera "E" simbolizează faptul că acestea au fost testate minim 6 ani şi atestate la nivel european.
Marea majoritate a produselor alimentare conţin aditivi de-a lungul timpului unele s-au dovedit a fi nocive pentru organismul uman, astăzi aditivii alimentari intrând în categoria celor mai comentate subiecte.
La ora actuală există peste 3000 de E-uri, în ţara noastră fiind admişi 200. Aceştia sunt clasificaţi în mai multe categorii, printre care:
Edulcoranţii - pentru îndulcit
Coloranţii - pentru a schimba sau a da culoare (E100-E180)
Acidifianţii - dau un gust uşor acid
Corectorii de aciditate - cresc sau diminuează aciditatea
Emulgatorii - asigură un amestec omogen între apă şi grăsimile alimentare (E400-E500)
Conservanţii - întârzie sau impiedică alterarea alimentelor. (E200-E290)
Corectorii de gust şi de miros - schimbă/îmbunătăţesc mirosul şi gustul alimentelor
Gaze de ambalaj - asemănătoare aerului
Propulsorii - unele gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje
Antioxidanţii - limitează oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul (E300-E337)
Substanţe tampon - folosite la reglarea ph-ului specific alimentului
Antispumanţii - se folosesc pentru reducerea şi prevenirea spumei
Agenţi de gelificare - substanţe care permit şi ajută la formarea gelurilor
Substanţe de îngroşare - substanţe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor alimentare
Îndulcitori - substanţe (altele decât zahărul) care se utilizează pentru a da gust dulce alimentelor
Substanţe identic naturale - sunt identice din punct de vedere al compoziţiei cu aromele naturale, componentele obţinute prin sinteză
Enzimele. Pe plan mondial, se consideră că E-urile reprezintă a treia cauză a mortalităţii, după cea cauzată de consumul de droguri şi după accidentele de circulaţie. Consumul acestora, se crede, duce la slăbirea sistemului imunitar şi îmbolnăvirea cu diferite forme de tumori atât benigne, cât şi maligne.


E-uri periculoase pentru organism:

E123E239 - sunt posibili cancerigeni
E621 - glutamat de sodiu , se găseşte în supele instant concentrate, mezeluri şi unele condimente. Are efecte neurotoxice şi poate provoca migrene şi crampe
E320, E321, E211 - acidul benzoic şi derivaţii săi, cancerigeni
E251 - nitrat de sodiu, cancerigen
E252 - nitrat de potasiu, cancerigen
E120, E127, E141, E160 - alergici
E127 - eritrozina, colorant roşu pentru compoturi şi alte alimente, provoacă mutaţii genetice
E102 - tratrazina, colorant galben pentru băuturi, muştar şi gem, poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronşic
Vitamina C din unele produse, e de fapt acid ascorbic de sinteză şi nu este acelasi lucru cu vitamina C naturală. (e de preferat să consumaţi o lămâie!).

Lista cu aditivii periculoşi
CodDenumire
Risc
Unde se găseşte
E110
Sunset yellow
- colorant galben
CancerigenDulciuri, prăjituri, budinci, sucuri
E123
Amarant
- colorant roşu
Cancerigen,
Interzis în SUA şi Rusia
Dulciuri, jeleuri, brânză topită
E124
Ponceau 4R
- colorant roşu
Toxic, interzis în SUAMezeluri
E127
Eritrozina
- colorant roşu
Provoacă cancer al tiroidei la animale, posibil şi la omAlcool, îngheţată, prăjituri, bomboane, sucuri răcoritoare
E128
Roşu 2G
- colorant
Mutagen şi toxic, interzis în SUA şi AustraliaCarnea din hamburgeri
E211Acidul benzoic şi derivaţii săiPosibil cancerigen, interzis în SUA dar permis la noiUnele băuturi răcoritoare
E220 E228Sulfiţi
- conservanţi
Provoacă alergiiCarnea din hamburgeri, cartofi deshidrataţi, fructe confiate, prăjituri, bere, vin, oţet de vin
E230Bifenil
- conservant
Toxic, interzis în AustraliaCitrice
E231Ortofenilfenol
- conservant
Toxic, posibil cancerigen, interzis în SUA şi AustraliaCitrice
E233Tiabendazol
- conservant
Toxic, interzis în AustraliaCitrice
E249 E252Nitraţi şi nitriţi
- conservanţi
Posibil cancerigeniMezeluri şi alimente conservate prin sărare, brânză
E320Butil-hidroxi-anisol (BHA) - conservantPosibil cancerigenConservant, cartofi deshidrataţi, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, gumă de mestecat
E425Glucomanan
- agent de textură
Toxic respiratorJeleuri
E621Glutamat monosodic (MSG)Are efecte neurotoxiceCondimente, supe concentrate
E950Acetsulfam K
- îndulcitor
Posibil cancerigen, interzis în SUAGumă de mestecat, alimente zaharoase, băuturi răcoritoare
E954Zaharina
- îndulcitor
Posibil cancerigenGumă de mestecat, produse dulci, băuturi răcoritoare


Nitriţii şi coloranţii sintetici - cei mai periculoşi aditivi din mezeluri


Salamul, parizerul, şunca, crenwurştii ne stârnesc apetitul imediat ce le vedem, chiar dacă uneori au culori aproape nefireşti. Mulţi români nu ştiu, însă, că mezelurile care lor li se par aşa gustoase nu pot fi mezeluri dacă nu au cât mai multe E-uri, care să le coloreze, să le "împlinească" şi mai ales să le păstreze cât mai multa vreme.

Românii nu ştiu, de pildă, că, de multe ori, atunci când mănâncă parizer ori cârnaţi, mănâncă, de fapt, amidon, polifosfaţi şi colagen cu urme de carne. Asta pentru că producătorii vor să vândă cât mai mult şi, deci, mai ieftin şi mai prost, iar consumatorii nu au bani pentru mezelurile scumpe, în care producatorii nu scapă atât de mulţi aditivi.

Fără ele, salamurile şi cârnaţii nu ar mai exista pe piată. Nitraţii şi nitriţii de sodiu şi potasiu (de la E 249 la E 252), fosfaţii (de la E 339 la E 343) şi polifosfaţii (de la E 450 la E 452) de potasiu, sodiu, calciu, magneziu sunt cei mai nocivi dintre aditivii pe care-i găsim în mezeluri, explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Nitriţii provin, de fapt, din nitraţi şi au rolul de a colora frumos carnea şi de a o conserva cât mai multă vreme. Fosfaţii şi polifosfaţii sunt agenţi de gelifiere, stabilizatori şi substanţe de îngroşare. Aceştia leaga carnea din mezel şi mai mult, pentru că reţin apa, măresc şi cantitatea de carne.

De aceea sunt atât de preferaţi. Dacă producătorii ar fi obligaţi să nu mai folosească aceşti aditivi, mezelurile nu ar mai exista pe piaţă.

Se ştie de asemenea că, în prezenţa proteinelor, nitriţii se transformă într-o substanţă care favorizează apariţia cancerului de stomac. În doze foarte mari, nitriţii dau o toxicitate acută care împiedică sângele să mai transporte oxigen. Sugarii şi copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substanţe, care le creează probleme respiratorii. Nitriţii se mai găsesc şi în apele contaminate din fântâni.
Nu puţine au fost cazurile în care copii mici au murit pentru că mamele lor le-au dat să bea apă poluată din fântână. La fel de uşor, un copil se poate intoxica dacă a mâncat parizer cu prea mulţi nitriţi.
Fosfaţii şi polifosfaţii dezechilibrează raportul dintre calciu şi fosfor din organism şi provoacă boli ale sistemului osos, ale ficatului şi rinichiului, dacă sunt consumaţi în cantităţi mari.

Coloranţii sintetici - interzişi!!!
Coloranţii sintetici din carne sunt, de asemenea, foarte toxici, susţine profesorul Mencinicopschi. Ordinul nr. 975/1998 al Ministerului Sănătăţii, care reglementează utilizarea aditivilor alimentari, interzice folosirea coloranţilor sintetici în prepararea mezelurilor.

Din păcate, mulţi producători, mai ales cei obscuri, preferă coloranţii sintetici în locul celor naturali, pentru că sunt mai ieftini, a recunoscut Sorin Minea, vicepreşedintele Asociaţiei Române a Cărnii. Ba mai mult, unele arome din carne, în special din afumături, sunt date tot de aditivi obţinuţi sintetic: aroma de fum, de pildă, sau aroma de parizer.
"În general, tot ce se obţine prin sinteză nu este bun pentru alimente şi pentru consumator. Nu recomand coloranţii şi aromatizanţii sintetici. Este adevărat, că oamenii nu prea ştiu să recunoască E-urile acestea sintetice, mai ales că acum producătorii scriu pe etichete denumirea ştiinţifică a aditivului. Dar cel mai bun indiciu este când pe etichetă scrie arome natural-identice, adică sintetice, sau când scrie evaziv arome şi asta arată că nu sunt naturale şi că producătorul ascunde ceva", apreciază profesorul Mencinicopschi.
Important pentru sănătatea consumatorului este ca producătorul sp nu depăşească dozele maxime admise la E-uri, adaugă directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Dar nu se întamplă aşa. "Sunt iresponsabili cei care pun aditivi cu lingura. Iar sistemul nostru de control nu este bine pus la punct. Legea îi obligă pe producători să-şi analizeze propriile alimente, dar, ca şi alte ţări, România ar trebui să aibă mai multe laboratoare neutre care să facă Evaluarea Riscului prin Punctele Critice de Control (HACCP), o analiză mai sofisticată prevazută şi la noi. Noi nu avem nici măcar specialişti bine pregătiţi care să ştie să depisteze aditivii folosiţi necorespunzător în alimente".
Un aditiv pe care producătorii îl folosesc ilegal şi destul de frecvent în mezeluri, fără să fie sanctionaţi, este amidonul modificat. Conform Ordinului nr. 975, amidonul nu este admis în produsele din carne. Totuşi, mezelurile au amidon cu nemiluita, pentru că acest aditiv reţine multă apă şi măreşte cantitatea de mezel, înlocuind în fapt carnea.

Ne mai rămân sfaturile: să cumpărăm mezeluri de la firme serioase, care nu exagerează cu aditivii, chiar dacă alimentele lor sunt mai scumpe sau să mancăm numai carne proaspătă de la măcelarie.

Cancer şi toxiinfecţii alimentare de la MDM-uri, adică tocătură de oase, tendoane, pieliţe, grăsime (tot ce mai rămâne din carcasa de pasăre după ce se ia carnea), sunt pline de bacterii care ne pot îmbolnăvi grav. Salmonella, răspunzătoare de toxiinfecţii alimentare şi campilobacter, o bacterie care favorizează cancerul de stomac, stau la suprafaţa carcasei de pasăre, pe piele.

În momentul în care carcasa este tocată, bacteriile se amestecă în toata masa produsului, care, chiar dacă mai este preparat termic, rămâne infectat până la consumul propriu-zis, explică profesorul. Aşadar, riscăm să ne zdruncinăm sanatatea, pentru că multe firme folosesc MDM-urile, în mod special în parizer. E mai bine să preveniţi decât să trataţi, deci mare
atenţie la ce mâncaţi !!!