| Broaşte ţestoase | ||||
................................................................................................................................................................ In momentul in care ne-am hotarat sa crestem broaste testoase, trebuie sa ne propunem in primul rand sa ne familiarizam cu cateva notiuni elementare legate de cerintele minime ale testoaselor prezente intr-un capitol anterior. La inceputul unei astfel de preocupari, trebuie sa ne punem cea mai simpla intrebare si anume: care sunt principalele nevoi esentiale ale unei broaste testoase? Prima regula generala pe care trebuie sa o avem in atentie este aceea a mediului exterior. De asemenea, ea are nevoie de o anumita caldura, care ii permite sa-si indeplineasca in mod corespunzator activitatile procesului metabolic, o crestere si o dezvoltare normala. Daca nu vom tine cont de aceste elemente esentiale si indispensabile, broasca noastra testoasa nu va putea supravietui prea mult timp. O alta precautie care trebuie sa stea in atentia noastra este aceea ca organismul broastei testoase are nevoie de o alternanta de temperatura scazuta si respectiv ridicata. Daca vom asigura o temperatura constanta, o supraincalzire sau o supraracire, consecintele vor fi aceleasi, broasca noastra testoasa va muri in scurt timp. Un alt element de care trebuie sa tinem cont in cresterea acestei specii este tipul de regim alimentar, care este propriu fiecarei specii si el trebuie cunoscut si respectat cu strictete. In acvariul este necesar sa asiguram parametri mediali corespunzatori, dintre care importanti sunt: cantitatea de oxigen necesar respiratiei, evitarea curentilor de aer, deoarece testoasele sunt foarte sensibile la acestia, o anumita luminozitate asigurata de lumina naturala si respectiv raze ultraviolete necesare sintetizarii vitaminei D. Tinand cont de aceste cerinte, trebuie sa mai precizam ca nu este suficient sa plasam acvariul in apropierea ferestrei, deoarece razele ultraviolete sunt barate de geamul de sticla, deci se impune asigurarea unei surse de ultraviolete chiar si artificiale. De retinut este faptul ca majoritatea speciilor de broaste testoase au obiceiul de a hiberna, sens in care trebuie sa oferim conditiile adecvate acestei perioade de "odihna fiziologica" si sa asiguram parametri necesari pentru a depasi fara riscuri aceasta etapa temuta de crescatori. Nu in iltimul rand, spatiul pe care-l punem la dispozitia chiriasului nostru, trebuie sa asigure acestuia un minim de confort vital in care animalul sa aiba posibilitatea sa se deplasede pentru a-si activa in mod corespunzator circulatia, sa-si asigure o temperatura corespunzatoare si sa poata inota dupa voie. Respectarea acestor cerinte vor asigura o stare de intretinere buna, o pofta de mancare corespunzatoare si o valorificare eficienta a hranei. Obligatorie este si intretinerea unei igiene corespunzatoare a spatiului de crestere si implicit a animalului. Suprafata pe care trebuie sa o asiguram atunci cand cresterea se face in spatiu liber este de 4 m² pe individ, iar penru un cuplu, de 6-7 m². Tinand cont ca broastele testoase sunt excelente sapatoare, la construitea adaposturilor amplasate in gradina este indispensabila asigurarea protectiei impotriva evadarii, prin introducerea unui mic zid in adancime la circa 30-40 cm, pe care sa amplaseaza picioarele impletiturii de sarma. La cele patru colturi se vor monta niste triunghiuri care vor asigura atat umbra necesara in perioadele foarte calde de peste zi, cat si bariere impotriva evadarii testoaselor. Daca spatiul ingradit este foarte expus la soare, atunci se pot aplica un uler suplimentar pe toata partea de vest, care va proteja animalele de caldura torida. Inaltimea imprejmuirii va fi de 40 cm, iar la suprafata acesteia se monteaza un grilaj metalic, care de asemenea ara rolul de a mentine securitatea spatiului impotriva evadarior, cat si a patrunderii unor intrusi in acest loc. In interiorul spatiului amenajat se va instala un mic bazin cu apa, al carui nivel nu va depasi inaltimea barbiei. Acesta este necesar pentru a se spala de pamant, a se racori si pentru consum. Nu este lipsit de importanta a se instla o mica movila de pamant cu o platforma la suprafata libera, care fiind bine expusa la soare va fi mult apreciata de testoase, unde se vor insori si isi vor depune eventual ouale. La broastele testoase de apa dulce, recomandarile pentru amenajarea spatiului de intretinere in gradina sunt asemanatoare, cu mentiunea ca bazinul de apa va avea o suprafata mai mare, deoarece ese isi petrec cea mai mare parte a timpului in apa. Bazinul va fi expus la soare si in el se vor amenaja crengi de copac sau spatii plutitoare, pe care broastele se vor catara pentru insorire. In interiorul acestui tarc se vor mai introduce pietre sau butuci de lemn, pe care broastele testoase le vor utiliza cu mare placere. Unul sau doua din malurile bazinului vor fi amenajate in panta astfel ca broastele testoase sa iasa usor din bazin. Suprafata asigurata pe cap de animal este dependenta de conditiile de care beneficiem, dar in mod ideal acestea este de 5 m². Adancimea bazinului va fi de 40-50 cm daca intretinerea este temporara, si de 80 -100 cm atunci cand vor fi lasate sa hiberneze afara. Schimbarea apei din bazin este obligarorie la intervale cat mai scurte, fara a depasi maximum doua saptamani. Amenajarea acvarilor in spatii inchise Pentru asigurarea unor spatii de intretinere corespunzatoare, vom tine cont in primul rand de cerintele minime necesare broastelor testoase, iar in continuare vom putea da frau liber imaginatiei noastre. O prima conditie a unui acvariu este de a se putea intretine usor si de a folosi materiale cat mai iesftine si mai rezistente. Cel mai adesea se foloseste plexiglasul, fibra de sticla si sticla propriu-zisa, iar lemnul, ceva mai putin. In functie de locul disponibil, numarul animalelor ce se vor creste si conditiile de confort pe care dorim sa le asiguram, vor stabili dimensiunile acvariului. Un model simplu si eficient pe care vi-l recomandam este constituit dintr-un acvariu al carui fund este tapetat cu nisip, amestecat cu diferite proportii cu pamant. In stratul de nisip, se va amplasa, in mod obligatoriu, un bazin din plastic pentru imbiere si racorire. Intr-un colt se poate monta o lespede de piatra, ce poate fi incalzita printr-un cablu electric, pe sistemul pernelor electrice, necesara pentru cerintele variabile ale animalului la un moment dat. Intr-un alt colt se vor amplasa cateva pietre si un butuc de lemn, care vor permite broastelor sa se catere, sa se dezmorteasca si sa se odihneasca. Se mai poate aranja un colt verde, in care se vor utiliza plante exotice, ce vor oferi o zona umbrita, cu o lumina mai redusa si mai linistitoare.Asigurarea luminii se va face cu ajutorul unui tub fluorescent, care vaarde 8-9 ore pe zi, iar asigurarea temperaturii necesare se va face cu ajutorul unui bec cu filament ce carbon dublat de o lampa cu infrarosii. Capacul acvariului va fi confectionat partial din sticla si partial dintr-un grilaj care sa permita un schimb de aer corespunzator. Inaltimea peretilor acvariului va avea in vedere talia broastei testoase, numarul acestora, tipurile si numarul accesorilor introduse in interior. De mentionat ca atunci cand se intretin mai multe broaste testoase la un loc, exista tendinta de a se ajuta intre ele, pentru a evada, catarandu-se una peste alta. Ca suport al pardoselii acvariului se mai poate folosi si linoleum, ce se intretine usor si constituie un pat mai elastic pentru unghiile testoaselor. El poate fi perforat, asigurand astfel o aderenta mai mare pentru deplasarea broastelor testoase. Fundul acvariului poate fi si dublu, asigurandu astfel un vid sanitar si un pat mai cald si mai constant din punct de vedere al temperaturii. In interior se vor mai putea aranja cateva pietre, crengi, plante si bineinteles un bazin cu apa, acestea permitand animalelor sa-si aleaga zonele de cnfort in functie de cerintele biologice la un moment dat. Temperatura asigurata in acvarii trebue sa fie cuprinsa inte 26-30° C, timp de 8-12 ore pe timpul zilei si de maximum 20-25 °C pe timpul noptii. Aceste temperaturi pot fi mentinute cu ajutorul unor termostate dotate cu ceas programator. Acvariul pentru testoasele de apa dulce este format dintr-un acvariu, pe fundul caruia o teime o reprezinta spatiul terestru si 70% spatiul acvatic. Fundul acvariului este tapetat cu nisip in care pot planta o serie de plante ornamentale. Trecerea dintre parte terestra si cea acvatica se face printr-un plan inclinat, care sa permita broastelor testoase sa intre si sa iasa din apa cu usurinta. Zona de trecerea se poate constitui dintr-un amestec de pietre si nisip, turba, pamant, in caer se pot planta cateva vegetale acvatice sau terestre. Aceste plante au avantajul ca pot oferi broastelor testoase zone de umbra, dar participa in acelasi timp si la asigurarea unui aer mai bogat in oxigen. Tot ca zona de trecere mai poate fi amplasata o creanga cu i-3 ramuri, cu o extremitate in zona terestra si respectiv fundul acvariului. Pentru odihna si insorire se mai pot folosi bucati de pluta mult apreciate de testoase. Este bine sa amenajam in adapost si zone de refugiu sub apa, cu ajutorul unei pietre plate, amplasata intre doua pietre rotunde sau de alta forma, care sa constituie peretii. Acest spatiu asigura un loc de confort si precautie in anumite cazuri pentru testoase. Diamensiunea acvariului este dependenta , ca si in cazul precedent, de numarul si talia materialului biologic. Astfel, pentru broastele de talie redusa, gen broastele de Florida, in primele etape de viata, se poate utiliza un acvariu de 60-100 l., amenajat conform cerintelor expuse mai sus. Pentru cele adulte, se utilizeaza terarii acvatice cu capacitate de 500-1000 litrii unde se pot creste 6-8 exemplare. Temperatura ape din acvarii trebuie sa se situeze la 23-26° C. Apa se va reinprospata si filtra permanent, deoarece, in caz contrar, ea va constitui o sursa de poluare cu consecinte grave pentru sanatatea broastelor. Apa se va putea mentine la temperatura relativ constanta, cu ajutorul unui incalzitor cu termostat, ce ofera posibilitatea de a verifica permanent parametrii acesteia. Broastele testoase de apa dulce ca si celelalte , de altfel, au nevoie de raze ultraviolete, asigurate de lampi de UV amplasate la 60 cm deasupra broastelor si cu functionare de 5-15 minute, de 2-3 ori pe saptamana. O data cu reducerea activitatii testoaselor si pregatirea pentru hibernare, nu se vor mai utiliza sursele ultraviolete. Filtrarea apei este obligatorie si in acest sens folosesc diferite si numeroase tipuri de filtrare. Daca nu utilizam filtre de apa, atunci este obligatoriu ca aceasta sa fie schimbata la intervale de 3-5 zile, altfel ea nu mai este corespunzatoare cerintelor broastelor testoase. ................................................................................................................................................................
Cunoscand particularitatile biofiziologice ale testoaselor, putem afirma cu certitudine ca ele pot fi hranite cu succes in captivitate, sub rezerva cunoasterii de catre crescator a catorva elemente de baza, pe care le vom trece succint in revista, in continuare. Unul dintre cele mai importante elemente pe care trebuie sa le avem in vedere in momentul achizitionarii unei broaste testoase, este de a stabili cu certitudine specia careia ii apartine si deci tipul de hrana: carnivor, omnivor sau vegetarian. Experientele crescatorilor de broaste testoase au demonstrat ca acestea , pe langa hrana lor specifica din mediul natural, in captivitate, se pot uneori chiar repede adaptat la o hrana ce poate fi apreciata ca neasteptata. Astfel ca, fata de cunostintele acumulate pana in prezent, in acest material venim cu o serie de precizari care fac mai usoara activitatea de hranire a broastelor testoase crescute in captivitate. In continuare vom trata diferentiat alimentatia broastelor testoase carnivore si respectiv a celor omnivore sau vegetariene.
Unul din principiile de baza in alimentatia broastelor testoase este de a administra acestora o hrana cat mai variata posibil, astfel incat sa asigure toate elemente necesare organismului pornind de la proteina si incheind cu saruri minerale si vitaminele. Daca nu reusim sa asiguram cerintele minim biologice ale organismului testoaselor prin alimentele administrate, este obligatoriu sa suplimentam ratia cu elemente minerale si vitamine, evitand astfel o serie de carente, care se vor putea corecta in continuare deosebit de dificil, sau nu vor putea fi corectate, iar consecintele vor fi catastrofale. Structura ratiei administrata testoaselor carnivore va cuprinde in mod obligatoriu carne provenita de la diferite animale domestice. cu exceptia celei de porc, care este greu digerabila. De asemenea, ea va mai cuprinde organe, pesti, melci, rame, hrana preparata special pentru caini si pisici, tocatura, soareci, broaste etc. Cantitatea de hrana ce se administreaza broastelor testoase carnivore depinde, printre altele, de apetitul acestora la un moment dat, avand in vedere perioadele de trecere dinspre sau inspre hibernare, de asemenea de temperatura mediului ambiant care regleaza pofta de mancare si de activitatea reproductiva din sezon. In cazul unei broaste testoase de 600-700g., se va administra o cantitate de 50-60g. tot la 2 zile, sau 150-200 g., la o greutate de 1.5-2 Kg. Obisnuit, se calculeaza o cantitate de hrana egala cu 8-10% din greutatea animalului, ce se va oferi la intervale de 1-2 zile, in functie de apetit si de consum. In stabilirea acestei cantitati se va avea in vedere, printre altele, varsta animalului, precum si rezultatele unor tatonari preliminare pentru hrana sa nu ramana, deoarece ea se poate altera si apoi trebuie aruncata. Rezultatele cele mai bune se obtin in situatia in care hrana broastelor testoase de apa este vie, deoarece corespunde mai bine preferintelor animalului si este mai corespunzatoare sub raport calitativ. In functie de varsta broastelor, administrarea hranei se va face diferentiat. Astfel, la testoasele tinere, administrarea hranei se face la intervale mai mici, la inceput de doua ori pe zi, iar apoi, o data pe zi, pe cand cele adulte, hranirea se va face o data la doua sau trei zile. Alimentele care sunt mai fragede se pot administra ca atare, iar cele mai dure, se vor da tocate sau taiate in bucati mai mici. Testoasele carnivore sunt capabile sa se descurce si cu bucati mai mari, pe care le sfasie, dar consumul este mai dificil si cu pierderi de energie sporita, pe cand cele mai tinere, raman nemancate cu hrana langa ele. La administrarea hranei se va avea in vedere faptul ca testoasele carnivore mai si musca si uneori cand intoarcem imprudent mana in acvariu, ele pot confunda degetele cu prada si deci putem fi muscati violent. Se recomanda ca hrana sa se administreze cat mai variat, sa cuprinda doua sortimente si sa nu se dea in cantitati prea mari, deoarece, prin oxidare si descompunere polueaza apa din acvariu, constituind astfel o sursa de imbolnavire. De asemenea, se va avea in vedere ca hrana sa nu fie alterata sau infestata, deoarece provoaca imbolnavirea broastelor testoase. Cu toate ca sunt carnivore si la broastele de apa, pe langa hrana de baza, se vor administra saptamanal de cel putin doua ori, frunze verzi de salata, pe care le consuma cu placere si in plus, acestea aduc un aport considerabil de saruri minerale si vitamine.
Sub raport structural, hrana broastelor testoase terestre cuprinde o gama larga de sortimente vegetale. Pe langa o serie de ierburi din flora spontana se mai administreaza numeroase varietati de legume. La acestea, se mai administreaza numeroase varietati de legume. La acestea, se mai pot adauga cu mult succes, fructele rosii (cirese, visine, zmeura, fragi, struguri, capsuni), dar si altele ca: banane, mere, pere, portocale. O structura de ratie care corespunde in mod ideal cerintelor organismului testoaselor terestre poate cuprinde: ierburi salbatice si cultivate (trifoi, lucerna, sparceta, papadie, flori, cimbrisor, macris etc.) si legume (salata, morcovi, cartofi taiati, varza, spanac, fructe coapte etc.). La toate acestea se mai pot recomanda alimente de origine animala, cum sunt: carnea sau organele tocate marunt, branza, cascaval, dar si lapte praf amestecat cu cartofi pregatiti sub forma de pasta. Tinand cont de faptul ca necesarul de saruri minerale si vitamine este destul de dificil de dozat, la perioade scurte de timp se vor administra suplimentar saruri minerale complexe, vitamine AD3 administrate in apa de baut, sau complexe vitamino-minerale, necesare calcifierii si bunei desfasurari a proceselor metabolice. Pentru o pigmentatie pronuntata a broastelor testoase se mai pot utiliza morcovi, pentru broastele testoase terestre si respectiv creveti roz pentru cele acvatice, care vor aduce un aport substantial de caroten sau unii precursuri ai acestuia. ................................................................................................................................................................
Pentru asigurarea unei temperaturi corespunzatoare organismului, testoasele au nevoie de anumite conditii, in afara carora nu pot trai. In acest sens, cand este necesara o temperatura mai ridicata, se expun la baile de soare sau se deplaseaza dintr-un loc in altul in ritm alert. Cand se expun la soare, broastele testoase se urca pe stanci sau copaci inclinati, unde stau nemiscate o perioada lunga de timp, absorbind cantitatea de caldura necesara. In situatia in care crestem broaste testoase in acvarii sau in zone amenajate natural si destinate acestui scop, este bine sa le asiguram suporturi inclinate pentru insorirea necesara. De asemenea, prin insorire, pe langa caldura, mai beneficiaza si de razele ultraviolete, deosebit de necesare sterilizarii corpului, eliminarii unor paraziti acvatici si mai ales producerii compusilor indispensabili osificarii. Atunci cand temperatura corporala este prea mare, testoasele, pentru a-si regla temperatura (ideosebi cele terestre), cauta locuri umbroase, iar cele acvatice plonjeaza in apa. O alta posibilitate de reglare a temperaturii corporale este posibila prin cresterea voluntara a respiratiei si modificarea ritmului cardiac. Astfel, in conditiile in care temperatura este prea ridicata, ritmul cardiac se reduce, iar circulatia sangelui este mai lenta, spre deosebire de situatia in care temperatura trebuie sa creasca , cand ritmul cardiac creste, iar circulatia sangelui se face mult mai rapid. Aceasta autoreglare se poate efectua numai in conditiile in care broastele testoase beneficiaza de posibilitatea de adaptare, deoarece, daca le mentinem le mentinem la temperaturi constante o durata lunga de timp, exista riscul de a le provoca moartea. Necesitatea ca broastele testoase sa beneficieze de repaus la temperaturi scazute sau ridicate, joaca un rol determinant in protectia organismului, considerent pentru care, in conditiile cresterii in captivitate, este necesar sa le oferim atat locuri asa-zis calde, cat si zone reci, care sa asigure confortul de temperatura cerut de corpul acestora. In functie de temperatura mediului inconjurator, broastele testoase au o activitate mai mult sau mai putin intensa. Pentru fiecare specie de broasca testoasa exista parametri de confort pentru activitate si hibernare foarte precisi, de care trebuie sa tinem cont atunci cand ne-am propus sa ne ocupam de aceasta indeletnicire. Orientativ, sa prezentam in continuare, temperaturile optime si critice la cateva specii de broaste testoase. Hibernarea in captivitate In captivitate, hibernarea reprezinta o etapa deosebit de delicata, de care trebuie sa tinem seama, deoarece in caz contrar, se pot inregistra pierderi numeroase. Broastele testoase acvatice pot hiberna fara riscuri afara pe fundul unui bazin, a carui adancime sa fie minim 60 cm, pentru a nu fi prinse de inghet. In conditiile unui climat temperat, hibernarea broastelor testoase se poate asigura cu foarte mici eforturi. In primul rand, trebuie sa avem grija de broastele testoase tinere, care in perioada de hibernare pot fi victimele rozatoarelor, indeosebi pana la varsta de 6-7 ani, cand dimensiunile sunt mai mici si invelisul mai putin consolidat. Pentru a descuraja pradatorii, cuibul care va constitui locul de hibernare trebuie protejat cu un grilaj din plasa de sarma, care sa impiedice orice trecere a altor intrusi. Pentru a proteja cuibul de hibernare de temperaturi foarte scazute, este indicat ca acesta sa fie acoperit cu paie, frunze, fan, pamant sau alte componente, pe o raza de circa 100 cm. Unii indivizi apartinand broastelor testoase acvatice hiberneaza destul de usor si afara din apa, daca beneficiaza de o gramada de paie amplasate in apropierea bazinului sau daca exista alt spatiul in care sa-si gaseasca un adapost cu temperatura constanta. Este bine, daca este posibil, sa lasam broasca sa-si aleaga locul de hibernare, dar in acest sens sa-i oferim pe cat posibil mai multe variante. In cazul in care nu putem asigura conditii corespunzatoare pentru hibernarea, este mai bine sa mentinem broastele testoase in semihibernare artificiala controlata. Trebuie insa sa tinem seama de perioada in care in mod normal hiberneaza si sa-i asiguram conditii care sa-i ofere posibilitatea de a se adaposti. In acest sens, se poate asigura un cuib de pamant pe care-l protejam la exterior de prezenta altor animale printr-o plasa de sarma deasa. In ansamblu, putem aprecia ca broastelor testoase le putem asigura conditii optime de hibernare, atat in cadrul natural, cat si in cel amenajat artificial de om, daca vom avea in vedere cateva din elementele pe care le-am expus mai sus. Momentul in care broastele testoase intra in hibernare si durata acesteia este dependenta de evolutia temperaturii exterioare. Acest moment este sesizabil daca urmarim activitatea testoaselor, deoarece, o data cu scaderea temperaturii in mod progresiv, devin din ce in ce mai putin acvatice, consuma hrana la intervale tot mai lungi, iar cand temperatura scade sub 10-12 °C, ele nu mai consuma deloc. Temperatura ce declanseaza hibernarea nu este fixa, ci depinde de specie, zona climatica si chiar de individ. In regiunile tarii nostre, broastele testoase hiberneaza in mod obisnuit din septembrie si pana in martie-aprilie. Trebuie sa precizam ca nu toate broastele testoase hiberneaza, motiv pentru care este necesar sa cunoastem foarte bine cerintele fiecarei specii, in caz contrar, putem avea surprize neplacute. Din randul broastelor testoase care nu hiberneaza putem aminti: pe cele ecuatoriale sau unele specii din cele tropicale, cum sunt broasca testoasa cu spatele artificiale articulat sau broasca testoasa carbonifera. Obisnuit, este necesar ca broastele testoase sa hiberneze minim 4-5 saptamani, chiar daca le oferim conditii corespunzatoare de activitate prelungita, iar acest lucru se poate asigura prin scaderea treptata a temperaturii la valori de 10-12 °C. Hibernarea le confera o rezistenta mai buna, ca va permite sa inceapa un nou ciclu intr-un stadiu mai viguros si cu performante de reproductie corespunzatoare. Pe durata hibernarii, care poate fi mai lunga sau mai scurta, broastele tesoase nu se hranesc, iar acoperirea nevoilor organismului in aceasta perioada se face pe baza rezervelor acumulate in organism din perioada de activitate intensa. Tinand cont de aceste particularitati biologice va trebui sa hranim broastele testoase cat mai rational, pentru ca organismul, in momentul in care intra in hibernare, sa se gaseasca intr-o stare buna de intretinere. Un alt element pe care trebuie sa-l avem in vedere cand crestem broastele testoase in captivitate, este cel privind necesitatile fata de temperatura. Astfel, se va tine cont de evolutia temperaturii din zona de provenienta a broastei, iar scaderea temperaturii in vederea hibernarii se va face treptat pe durata a circa 30 de zile, pana cand se atinge temperatura de 8-10 °C, care corespunde in general declansarii acestui fenomen. Pe durata pregatirii animalului pentru hibernare se va trece si la un regim alimentar adecvat, cu zile de post alternand cu altele de hranire normala, iar spre finele perioadei de pregatire, cu zile in care nu se vor administra alimente, pentru a obliga organismul la o evacuare cat mai completa a tubului digestiv. Pentru eliminarea corespunzatoare a tubului digestiv. Pentru eliminarea corespunzatoare a tubului digestiv si evitarea proceselor de fermentatie in perioada hibernarii, este indicat ca broastele testoase sa fie pregatite din timp in acest sens. Astfel, dupa zilele de post impuse broastelor testoase, ele se vor introduce in bai de apa calduta (26-30 °C), timp de cateva minute (10-12 min), in mai multe reprize. Acest procedeu se va repeta timp de cateva zile, provocand astfel evacuarea totala a continutului tubului digestiv. Broastele testoase care au fost supuse tratamentului de pregatire pentru hibernare si vor fi gazduite in continuare in locuinte, trebuie sa le introduem in cutii de lemn sau in mici acvarii amenajate special in acest sens. Pentru broastele testoase acvatice tinere, acvariul poate contine apa intr-un strat de circa 1 cm, ceea ce conduce la oscadere a duratei de hibernare, care obisnuit se va extinde pe intervalul noiembrie-martie. Temperatura ideala de hibernare este cuprinsa intre 2 si 8 °C, dar numai atunci cand ea se pastreaza constanta, lucrul destul de greu de realizat. In cazul unor variatii mari de temperatura, broastele testoase se trezesc din hibernare prematur si risca sa-si epuizeze rezervele, ceea ce conduce, nu de putine ori, la moartea lor. Nici scaderea temperaturii sub 0 °C nu este o solutie, animalele avand acelasi sfarsit tragic, moartea prin inghet. Daca von asigura conditii corespunzatoare sub raportul temperaturii si a mentinerii ei constante, putem usor sa ne pierdem prietenul nostru drag. In vederea hibernarii, broastele testoase nu se vor adaposti in beciuri sau in poduri, deoarece ele nu sunt aerisite in mod corespunzator sau nu au temperaturi constante, existand astfel riscul trezirii din hibernare, care repetandu-se, poate deveni fatal. O varianta experimentala cu succes in prezent in unele tari, se bazeaza pe hibernarea testoaselor in compartimente frigorifice adaptate special acestei activitati. Compartimentele sunt reglate la o temperatura constanta, cuprinsa intre 1-4 °C, prevazute cu aeratoare, care insufla aer fortat in interior. De asemenea, daca este vorba de broaste testoase acvatice, aceste compartimente vor beneficia si de o cutie cu apa care va asigura umiditatea necesara locuitoarelor.
Modificarea conditiilor de viata (reducerea usoara a temperaturii sau scaderea excesiva a acesteia), face ca activitatea testoaselor sa scada la minimum, intrand intr-un asa-numit "somn-hibernare". In asemenea conditii, broastele testoase se pun la adapost, ingropandu-se in pamant sau in apa (daca sunt acvatice). In aceasta perioada, nevoile de hrana si oxigen se reduc foarte mult, deoarece functiile vitale scad pana la un prag minim. In mod obisnuit, hibernarea si durata acesteia variaza in functie de o serie de factori, dintre care putem aminti: specia, zona geografica, temperaturile externe, conditiile de asigurare a hranei etc. Asa de exemplu, la broasca testoasa cu tample rosii, hibernarea poate dura 5-6 luni, daca temperatura este scazuta. Daca reproducerea a avut loc tarziu, embrionii pot sa hiberneze in interiorul oualor si isi vor continua dezvoltarea in sezonul urmator, cand vor beneficia de conditii corespunzatoare. La fel se petrec lucrurile si cu puii recent eclozionati, care, daca nu beneficiaza de temperaturi corespunzatoare, intra in hibernare pana in primavara viitoare. In cazul unor testiase care traiesc in conditii cu temeraturi ridicate si sunt depasite anumite praguri, acestea se retrag in adaposturi racoroase sapate in maluri sau in alte zone protectoare. Metabolismul este in aceste cazuri incetinit, dar in proportie mai redusa comparativ cu hibernarea. In plus, imediat ce temperatura devine optima, broasca testoasa isi reia activitatea.
Broastele testoase acvatice pot hiberna fara riscuri afara pe fundul unui bazin, a carui adancime sa fie minim 60 cm, pentru a nu fi prinse de inghet. In conditiile unui climat temperat, hibernarea broastelor testoase se poate asigura cu foarte mici eforturi. In primul rand, trebuie sa avem grija de broastele testoase tinere, care in perioada de hibernare pot fi victimele rozatoarelor, indeosebi pana la varsta de 6-7 ani, cand dimensiunile sunt mai mici si invelisul mai putin consolidat. Pentru a descuraja pradatorii, cuibul care va constitui locul de hibernare trebuie protejat cu un grilaj din plasa de sarma, care sa impiedice orice trecere a altor intrusi. Pentru a proteja cuibul de hibernare de temperaturi foarte scazute, este indicat ca acesta sa fie acoperit cu paie, frunze, fan, pamant sau alte componente, pe o raza de circa 100 cm. Unii indivizi apartinand broastelor testoase acvatice hiberneaza destul de usor si afara din apa, daca beneficiaza de o gramada de paie amplasate in apropierea bazinului sau daca exista alt spatiul in care sa-si gaseasca un adapost cu temperatura constanta. Este bine, daca este posibil, sa lasam broasca sa-si aleaga locul de hibernare, dar in acest sens sa-i oferim pe cat posibil mai multe variante. In cazul in care nu putem asigura conditii corespunzatoare pentru hibernarea, este mai bine sa mentinem broastele testoase in semihibernare artificiala controlata. Trebuie insa sa tinem seama de perioada in care in mod normal hiberneaza si sa-i asiguram conditii care sa-i ofere posibilitatea de a se adaposti. In acest sens, se poate asigura un cuib de pamant pe care-l protejam la exterior de prezenta altor animale printr-o plasa de sarma deasa. In ansamblu, putem aprecia ca broastelor testoase le putem asigura conditii optime de hibernare, atat in cadrul natural, cat si in cel amenajat artificial de om, daca vom avea in vedere cateva din elementele pe care le-am expus mai sus. Momentul in care broastele testoase intra in hibernare si durata acesteia este dependenta de evolutia temperaturii exterioare. Acest moment este sesizabil daca urmarim activitatea testoaselor, deoarece, o data cu scaderea temperaturii in mod progresiv, devin din ce in ce mai putin acvatice, consuma hrana la intervale tot mai lungi, iar cand temperatura scade sub 10-12 °C, ele nu mai consuma deloc. Temperatura ce declanseaza hibernarea nu este fixa, ci depinde de specie, zona climatica si chiar de individ. In regiunile tarii nostre, broastele testoase hiberneaza in mod obisnuit din septembrie si pana in martie-aprilie. Trebuie sa precizam ca nu toate broastele testoase hiberneaza, motiv pentru care este necesar sa cunoastem foarte bine cerintele fiecarei specii, in caz contrar, putem avea surprize neplacute. Din randul broastelor testoase care nu hiberneaza putem aminti: pe cele ecuatoriale sau unele specii din cele tropicale, cum sunt broasca testoasa cu spatele artificiale articulat sau broasca testoasa carbonifera. Obisnuit, este necesar ca broastele testoase sa hiberneze minim 4-5 saptamani, chiar daca le oferim conditii corespunzatoare de activitate prelungita, iar acest lucru se poate asigura prin scaderea treptata a temperaturii la valori de 10-12 °C. Hibernarea le confera o rezistenta mai buna, ca va permite sa inceapa un nou ciclu intr-un stadiu mai viguros si cu performante de reproductie corespunzatoare. Pe durata hibernarii, care poate fi mai lunga sau mai scurta, broastele tesoase nu se hranesc, iar acoperirea nevoilor organismului in aceasta perioada se face pe baza rezervelor acumulate in organism din perioada de activitate intensa. Tinand cont de aceste particularitati biologice va trebui sa hranim broastele testoase cat mai rational, pentru ca organismul, in momentul in care intra in hibernare, sa se gaseasca intr-o stare buna de intretinere. Un alt element pe care trebuie sa-l avem in vedere cand crestem broastele testoase in captivitate, este cel privind necesitatile fata de temperatura. Astfel, se va tine cont de evolutia temperaturii din zona de provenienta a broastei, iar scaderea temperaturii in vederea hibernarii se va face treptat pe durata a circa 30 de zile, pana cand se atinge temperatura de 8-10 °C, care corespunde in general declansarii acestui fenomen. Pe durata pregatirii animalului pentru hibernare se va trece si la un regim alimentar adecvat, cu zile de post alternand cu altele de hranire normala, iar spre finele perioadei de pregatire, cu zile in care nu se vor administra alimente, pentru a obliga organismul la o evacuare cat mai completa a tubului digestiv. Pentru eliminarea corespunzatoare a tubului digestiv. Pentru eliminarea corespunzatoare a tubului digestiv si evitarea proceselor de fermentatie in perioada hibernarii, este indicat ca broastele testoase sa fie pregatite din timp in acest sens. Astfel, dupa zilele de post impuse broastelor testoase, ele se vor introduce in bai de apa calduta (26-30 °C), timp de cateva minute (10-12 min), in mai multe reprize. Acest procedeu se va repeta timp de cateva zile, provocand astfel evacuarea totala a continutului tubului digestiv. Broastele testoase care au fost supuse tratamentului de pregatire pentru hibernare si vor fi gazduite in continuare in locuinte, trebuie sa le introduem in cutii de lemn sau in mici acvarii amenajate special in acest sens. Pentru broastele testoase acvatice tinere, acvariul poate contine apa intr-un strat de circa 1 cm, ceea ce conduce la oscadere a duratei de hibernare, care obisnuit se va extinde pe intervalul noiembrie-martie.
In vederea hibernarii, broastele testoase nu se vor adaposti in beciuri sau in poduri, deoarece ele nu sunt aerisite in mod corespunzator sau nu au temperaturi constante, existand astfel riscul trezirii din hibernare, care repetandu-se, poate deveni fatal. O varianta experimentala cu succes in prezent in unele tari, se bazeaza pe hibernarea testoaselor in compartimente frigorifice adaptate special acestei activitati. Compartimentele sunt reglate la o temperatura constanta, cuprinsa intre 1-4 °C, prevazute cu aeratoare, care insufla aer fortat in interior. De asemenea, daca este vorba de broaste testoase acvatice, aceste compartimente vor beneficia si de o cutie cu apa care va asigura umiditatea necesara locuitoarelor.
Daca broastele testoase au hibernat in gradina sau in locuri special amenajate, se vor scoate din aceste adaposturi numai in momentul in care temperatura exterioara este de minim 15-16 °C si constanta cateva zile la rand. Cand in gradina avem amenajate sere, se pot scoate mai repede din adaposturile de hibernare si introduse aici, unde vor beneficia de conditii corespunzatoare pentru trecerea treptata la o activitate normala. Este posibil ca uneori broasca tetoasa sa se trezeasca mai repede, iar conditiile de mediu sa nu fie cele mai corespunzatoare. In acest caz, broastele testoase se vor introduce in cutii special amenajate, unde se vor intretine pana in lunile aprilie-mai, cand se vor muta in natura. Cutiile vor beneficia de o sursa de caldura (becuri 100W). pentru asigurarea confortului termic si de hrana corespunzatoare. Daca este vorba de broaste testoase de apa, vom asigura in acest spatiu si un vas cu apa, care se va schimba cat mai des. ................................................................................................................................................................
Dupa unii cercetatori, atingerea maturitatii reproductive este in stransa interdependenta cu talia animalului si cu conditiile de viata asigurate si mai putin cu varsta animalelor. Apreciind varsta relativ optima de imperechere la unele specii crescute in captivitate, putem constata ca cele mai precoce sunt broastele testoase cu tample rosii (6-20 ani). In mediul natural, broastele testoase, in perioada de reproducere, au un comportament teritorial foarte bine marcat, pe care ii pastreaza cu strictete toata viata, aspect pe care trebuie sa il avem in vedere si atunci cand le crestem in captivitate. Astfel, broastele testoase nu se vor reproduce daca nu le vom crea conditii care sa copieze cat de cat pe cele din zonele cadrului natural. O data cu apropierea momentului imperecherii, daca se cresc mai multi indivizii la un loc, masculii incep sa se bata pentru castigarea partenerei. In acest sens, masculii executa adevarate parade nuptiale in fata femelelor, deplasandu-se in forta, atingandu-se de nenumarate ori de carapacea partenerei, facand-o sa vibreze, scarpinand usor barbia femelei cu ajutorul membrelor anterioare, musca uneori femela, se invarte in cerc in jurul sau in fata acesteia etc. De asemenea, la unele specii, maeculul emite niste sunete care seamana mai degraba cu un scancet prin care implora acceptul femelei sau executa miscari de lateralitate a capului, pana la acordul partenerei. La broasca testoase de apa, imperecherea are loc dupa urmariri frenetice in bazinele acvatice, ciocniri numeroase si nu de putine ori chiar muscaturi destul de brutale. La alte specii de testoase de apa, masculul executa o serie de miscari acrobatice, inotand in fata femelei in toate pozitiile, inclusiv pe spate, in cerc, in paralel, sub ea etc. Imperecherea broastelor testoase in conditiile de la noi din tara are loc de primavara pana la finele verii, in functie de temperatura exterioara, cu toate ca in captivitate s-a constatat ca ele se pot reproduce pe tot parcursul anului, insa cu frecventa cea mai mare la inceputul verii.
Daca aprecierea capacitatii reproductive este mai greu de realizat, deoarece nu exista inca metode de a controla fecunditatea reproducatorilor, exista posibilitatea ca din totalul oualor depuse, o parte sa poata fi incubate artificial. Tehnica incubarii artificiale este in prezent pusa la punct si numai o documentare corespunzatoare in acest sens mai trebuie facuta, de cei care doresc sa inmulteasca artificial mai repede broastele testoase. Pentru obtinerea unor oua corespunzatoare incubatiei este nevoie, in primul rand, de o pregatire adecvata a reproducatorilor. In acest sens, se impune aplicarea unui regim alimentar foarte bine controlat, care sa nu favorizeze stari de obezitate, deoarece acestea pot conduce la o sterilitate partiala sau chiar totala. Hrana administrata reproducatorilor va trebui sa fie de volum mic, insa sa cuprinda toate elementele necesare organismului, dintre care vitaminele si componentele minerale au un rol determinant in ovogeneza si spermatogeneza. Un alt element pe care trebuie sa-l avem in vedere este calitatea hranei administrate, directie in care se va tine cont ca acesta sa cuprinda in special proteine de calitate superioara, asigurate prin hrana pe cat posibil vie si proaspata pentru cele carnivore si respectiv proaspata si diversificata pentru cele omnivore. O importanta deosebita pentru reusita activitatii reproductive o constituie asigurarea si respectarea regimului alimentar, precum si a conditiilor de confort, in stransa corespondenta cu cerintele ritmului biologic, caracteristic fiecarui tip de broasca testoasa. De asemenea, se va tine cont totodata de alternanta fazelor de activitate si respectiv de odihna specifica acestora. O alta particularitate ce trebuie sa ne fie in atentie in activitatea broastelor testoase, este fluctuatia de temperatura la care sunt supuse in mediul natural testoasele si pe care trebuie sa o asiguram si in captivitate. In acest sens, in terariile pe care le amenajam pentru testoase, trebuie sa avem atat zone cu temperaturi mai ridicate, cat si zone mai racoroase, astfel ca animalele sa-si poata alege in orice moment locul de odihna sau de incalzire, in functie de cerintele biologice la un moment dat, precum si zone perfect uscate sau zone umede, pentru imbaiat. De asemenea, se impune ca, pe durata noptii, temperatura sa scada asemanator cu cea pe care o suporta animalele in mediul natural (cu 5-8°C mai redusa fata de cea peste zi). Activitatea de reproductie la broasca testoasa europeana debuteaza in mod obisnuit, la putin timp dupa ce iese din somnul de hibernare, considerent pentru care in acest caz nu este nevoie de interventia omului, decat in cazuri speciale. Un element important in reusita declansarii activitatii reproductive il constituie alernanta perioadelor de lumina-intuneric (fotoperiodism), respectiv durata celor doua faze. O situatie mai delicata o intalnim in cazul broastelor testoase tropicale si subtropicale, la care asigurarea unui regim de lumina cat mai corespunzator poate fi obtinut prin reducerea timpului de lumina de la 8-12 ore pe zi la 6 ore si o scadere a temperaturii cu (4-5°C) incepand cu circa 30 de zile inainte de declansarea sezonului obisnuit de reproducere care are loc in cadrul natural. In etapa a doua se vor reduce in mod progresiv cei doi parametri la valorile obisnuite, program ce se va derula pe parcursul urmatoarei perioade. Scaderea sau cresterea temperaturii, precum si modificerea regimuluide lumina se face treptat, pentru a permite animalului o adaptare usoara si pentru a nu-l stresa. Experienta unor vechi crescatori de broaste testoase a confirmat ca o separare pe sexe a partenerilor inainte de actul reproductiv a avut efecte benefice asupra comportamentului sexual si a rezultatelor de reproductie. Acest aspect a fost demonstrat si de experientele efectuate pe broaste testoase marine, la care o crestere prelungita impreuna a celor doua sexe a diminuat apetitul sexual si o scadere a fecunditatii, pe cand o crestere individuala pana la imperechere este mult mai corespunzatoare. O imbunatatire a indicilor de fecunditate s-a putut constata si in cazul in care in doua spatii ingradite paralele s-au format loturi de 4-5 indivizi din cele doua sexe, situatie care a declansat cresterea spiritului de competitie sau chiar o emulare a apetitului sexual si sporire a fecunditatii. La broasca testoasa carbonifera s-au obtinut rezultate foarte bune daca indivizii, o data pregatiti pentru reproducere au fost supusi unor pulverizari fine de apa, asemanatoare cu ploile ce cad in sezonul de reproducere in mediul natural si care declanseaza foarte rapid cuplarea celor doi parteneri. Asa cum mentionam cea mai devreme, pentru depunerea oualor sunt necesare conditii care sa favorizeze incubatia si care sa asigure locuri destinate special acestui scop. Daca crestem broastele testoase in sezonul cald in gradina, problema se simplifica deoarece broasca testoasa isi alege ea singura locul de depunere a oualor. In acvariu insa este nevoie sa amenajam un loc special de nisip sau alta structura de pamant usor afanat si pe cat posibil aranjat intr-o usoara panta. Aceasta panta este necesara si pentru a crea conditii favorabile actului imperecherii, care altfel se desfasoara destul de dificil. Nisipul sau pamantul care este destinat pentru depunerea oualor trebuie sa fie uscat, iar dupa depunerea pontei se va folosi fie un bec pentru incalzirea zonei, fie se va acoperii acest cuib cu frunze sau paie, asigurand astfel o temperatura mai constanta. Daca incubatia se face in mod artificial. dupa ce femela a depus ouale, acestea se vor recolta si se vor introduce in incubatoare destinate acestui scop. La manipularea oualor de broasca testoasa se va avea in vedere particularitatile structurale ale acestora, deoarece, in caza contrar, se poate compromite intreaga operatiune. Dupa cum este cunoscut, ouale de broasca testoasa sunt lipsite de salaze (cordoane de albumina care sustin galbenusul si embrionul). In cazul unor miscari necontrolate, se produce moartea embrionului, deoarece are loc scurgerea aerului embrionar si ruperea vaselor sangvine. Pentru incubatia artificiala se pot face simple amenajari care sa permita obtinerea de noi produsi. Materialul necesar pentru construirea unui incubator este reprezentat de un mic recipient din plastic sau sticla, care sa fie dotat si cu un capac sau chiar un acvariu de dimensiuni mai mici. Se mai poate folosi o cutie din plastic in care se vor amplasa ouale, nisip bine sterilizat, un bec de 40 W sau o rezistenta electrica pentru incalzirea apei si un termometru de control. Temperatura de incubatie asigurata prin intermediul becului este de 28-30°C, care arde circa 8-9 ore pe zi, sau se poate monta o termorezistenta elecrica de 25-30 W care sa asigure temperatura necesara. Placa de sticla care acopera acvariul asigura mentinerea unei umiditati relativ constante. Daca seutilizeaza incubatoare cu apa, pentru broastele testoase de tipul Cistuda sau Hermann, aceasta trebuie sa fie incalzita la 30-32°C, pentru ca nisipul sa asigure temperatura de 26-28°C. Termometrele plasate in apa si nisip ne permit sa avem permanent date precise de control pentru cele doua medii. Capacul care acopera recipientul asigura o mentinere a unei umiditati optime de 80-90% in interiorul incubatorului. Este de asemenea necesara asigurarea unor orificii in capacul sau pereii incubatorului, pentru o aerare corespunzatoare bunei dezvoltari embrionare. Durata timpului de incubatie este variabila si dependenta atat de specie, cat si de conditiile asigurate in incubator, variind in general intre 60 si 100 zile. Din momentul inceperii ecloziunii si pana la parasirea oului, trece o durata ce poate fi cuprinsa intre cateva ore si chiar 2-3 zile. Aceasta durata depinde de gradul de dezvoltare al viitorului produs, vigoarea acestuia si eficacitatea ciocului cornificat de care beneficiaza in acesta etapa. La eclozare, micutele broaste mai pot prezenta inca resturi ale savului vitelin, situatie in care ele vor fi introduse in cutii sau incubatoare, pana cand acesta va fi absorbit in totalitate. Dupa depasirea acestei faze, broscutele testoase se pot transfera in acvariu - sau in alte spatii amenajate, in care se vor creste in continuare. ................................................................................................................................................................ In mod obisnuit, broastele testoase sunt animale longevive si deosebit de rezistente la conditiile mediului inconjurator. Cu toate acestea, apar o varietate mare de boli si nu de putine ori unele necunoscute de marea majoritate a crescatorilor, pana la ora actuala. In acest sens sunt prezentate in continuare principalele boli intalnite mai frecvent la testoase, cauzele care le genereaza si unele mijloace de prevenire si tratament.
Socul de frig - este frecvent intalnit atunci cand sistemul de incalzire din acvarii nu functioneaza sau intretinem testoasele la temperaturi foarte scazute, pana la limita inghetului. In aceste situatii, broasca testoasa este apatica, nu mai consuma hrana si nu mai reactioneaza la excitantii exteriori. Situatia este si mai periculoasa in cazul speciilor tropicale, care sunt deosebit de sensibile si fragile. Daca acest soc a avut loc in acvariu, trebuie reparate urgent aparatele de incalzire treptata a animalelor. In conditiile de crestere in mediul natural situatia este extrem de periculoasa, indeosebi atunci cand apar valuri de frig care pot provoca moartea testoaselor prin soc termic sau cand temperatura este foarte scazuta o perioada mai lunga de timp. Socul de temperaturi ridicate - se intalneste mai frecvent vara si este rezultatul influentei caldurii excesive asupra organismului broastelor testoase, iar acestea sunt lipsite de posibilitatea de a se refugia in zone de protectie. Simptomele sunt in esenta de natura nervoasa, excitatii, miscari dezordonate in deplasare, o stare de neliniste permanenta, care se accentueaza dupa 30 °C si indeosebi la 32-35 °C. In astfel de situatii, trebuie actionat de urgenta si broastele testoase trebuie trecute in primul rand la umbra. Se mai pot administra injectii care sa stimuleze organele respiratorii si circulatorii. Cauzele acestui soc sunt determinate de expunerile exagerate ale animalelor la soare, fara posibilitatea de deplasare in zone mai racoroase, un sistem de incalzire defectuos, sau expunerea acvariului la soare o durata prea mare de timp. Aceste simptome pot fi prevenite daca se vor verifica permanent si corespunzator termostatele, se vor asigura unele zone de refugiu care sa asigure o temperatura mai scazuta, se vor deplasa acvariile sau alte sisteme de intretinere la umbra, se vor verifica capacitatiile sistemelor de incalzire si se vor efectua calcule corecte privind functionarea si reglarea corespunzatoare a temperaturii. Inecul. Cu toate ca specia este bine adaptata la apa, adesea broastele testoase terestre mor prin inecare. Astfel, in cazul tineretului apartinand broastelor testoase terestre, se inregistreaza cele mai numeroase pierderi prin inec, datorita adancimii apei din bazin. Testoasele acvatice pot de asemenea, in anumite situatii, sa se inece, datorita lipsei unor suporteri pentru odihna sau a spatiului necorespunzator de trecere din mediul acvatic la cel terestru si invers. Mentinerea o durata prea mare de timp a unei broaste testoase terestre intr-un mediu acvatic cu adancime prea mare poate conduce de asemenea la inec. Prevenirea acestor pierderi se poate face prin asigurarea unui strat de apa redus, care sa nu depaseasca inaltimea barbiei, sau a unuor suporturi fixe si mobile care sa-i permita broastei sa se odihneasca in anumite perioade. Sindromul de adaptare. In procesul de crestere in captivitate, broastele testoase pot sa moara datorita unor agenti stresant ce actioneaza in lant, ca urmare a precaritatii conditiilor de intretinere asigurate. Dimensiunile apatiului de intretinere prea mici, temperatura prea scazuta in momentul iesirii din hibernare, varietatiile mari de temperatura de la o etapa la alta, curentii mari de aer, umiditatea ridicata si temperatura scazuta, sunt tot atatia factori cu influente nefaste asupra organismului testoaselor. Principalele simptome care apar pot fi o scadere a greutatii corporale, o reducere a miscarilor, apatie, leziuni ale pielii, diaree, somnolenta prelungita etc. Toate acestea favorizeaza apoi o serie de boli infectioase. Moartea poate surveni mai lent sau mai rapid, in functie de amplitudinea varietatiilor parametrilor de confort. In astfel de situatii se vor corecta rapid conditiile necorespunzatoare, se va trece la alimentarea fortata (eventual indopare) si se va urmari cu atentie daca starea generala s-a imbunatatit sau nu, luand masurile care se impun. O atentie sporita se va acorda animalelor recent achizitionate, care sunt in general mai sensibile, precum si animalelor recent iesite din hibernare.
Dezechilibrul ce se manifesta mai frecvent in alimentatia testoaselor este datorat unor alimente sarace in principii nutritivi, saruri minerale si vitamine, sau a unei alimentatii monotone pe o durata mai lunga. Cel mai frecvent se intalnesc carentele in vitamine, care se pot combate printr-o alimentatie cat mai variata si in concordanta cu cerintele biologice ale speciei, la care, daca este necesar, se adauga un supliment vitamino-mineral. In cazul in care se observa la broasca testoasa pleoapele umflate si o lipsa a poftei de mancare, putem fi siguri ca este vorba de o carenta a vitaminei A, mai frecvent in intalnita la tineretul de testoase de apa dulce. In acest caz se va administra vitamina A timp de 2-3 saptamani, la dozaj de 40 U.I. Lipsa vitaminei B are drept consecinta o reducere sau chiar o oprire a cresterii, mai frecvent la testoasele de apa dulce, care au sonsumat in exclusivitate peste. Acesta carenta poate fi echilibrata prin administrarea prin administrare de 3 mg vitamina B/Kg alimente administrare. In situtia in care la nivelul cavitatii bucale se intalnesc stomatite, putem suspecta animalele ca au carenta in vitamina C. Tot datorita acestei carente se mai pot intalni inflamatii ale pleoapelor sau ale pielii, indolenta, lipsa poftei de mancare, prezenta gusii etc. Tratamentul efectuat in astfel de cazuri constanta in retragerea din ratie a vegetalelor care provoaca gusa (varza, salata, macrisul) si administrarea unei cantitati sporite de iod (lugol, iodura de sodiu, sare de bucatarie), precum si administrarea unui complex vitamino-mineral. Hipervitaminozele intalnite la broastele testoase sunt determinate de un exces de vitamine care au drept consecinta leziuni ala pielii la nivelul gatului si membrelor, o descumare a celulelor cutanate si prezenta unor plagi supurante sau din contra, ingrosari cornificate. Pentru prevenirea acestor boli sunt necesare reduceri ale alimentelor cu aport sporit in Vitamina A, cel putin pe durata a 120-150 de zile. Tulburari ale tesutului osos. In cazul unui dezechilibru in saruri minerale si in calciu, fosfor si vitaminele A si D, pot aparea o serie de boli, in general greu de diferentiat. La testoasele de apa dulce se intelnesc frecvent carente in calciu si vitamina D, care se manifesta printr-un ritm redus de cresterea, deformatii ale craniului si membrelor, apetit redus, slabirea rezistentei carapacei si plastronului, care in acest caz au o structura mai moale. Daca exista un dezechilibru al raportului dintre calciu si fosfor, el conduce la aparitia unor articulatii deformate, carapacea de consistenta moale, reducerea poftei de mancare, o decalcifiere a scheletului, fracturi etc. O alimentatie variata si echilibrata poate remedia o astfel de situatie intr-un timp insa variabil, lung sau scurt, in functie de momentul sesizarii si corectitudinea masurilor luate.
Tratamentul care se va aplica in astfel de situatii va avea ca baza rezultatele unor antibiotice, pentru a putea folosi cu discernamant antibioticele cele mai adecvate. Sunt cazuri in care broastele testoase de apa dulce pot sa fie infectate cu o bacterie numita Citrobacter freundi, care se localizeaza la nivelul tubului digestiv. In acest caz, broastele testoase refuza mancarea, sunt apatice, se misca foarte putin, au membrele si coada congestionate, in plus semai pot sesiza necroze si ulceratii, urmate uneori de caderea ghearelor sau chiar paralizia membrelor. Fara un tratament rapid cu antibiotice si o terapie generala, broastele mor pe capete. Se mai pot intalni la testoase salmoneloze, indeosebi la cele slabite, subnutrite sau intretinute in conditii improprii. Tratamentul cu antibiotice trebuie avut in vedere, dar el elimina partial germenii si testoasele raman in continuare purtatoare. O alimentatie si o igena corespunzatoare vor reduce riscul de infectare cu acesti germeni.
Datorita unor surse de iluminat sau de incalzit amplasate necorespunzator, pot avea loc o serie de arsuri, care apoi sa constituie punctul de infectare a animalului. Acestea trebuie cat mai rapid dezinfectate, iar organismul sa fie alimentat masiv cu antibiotice si vitamine pentru reglementarea tesuturilor. Se mai intalnesc uneori rosaturi ale plastronului determinate de contacul cu un sol accidentat si prea dur, indeosebi la animalele slabite, ceea ce presupune efectuarea unor dezinfectii zilnice si eventual aplicarea unor mici placute din plastic care sa protejeze aceasta regiune. Daca testoasele terestre se cresc in conditii de umiditate ridicata, pot apare o serie afectiuni ale pielii si carapacei, materializate prin numeroase vezicule cutanate, care apoi se rup si conduc la leziuni purulente foarte periculoase pentru suprainfectii. O modificare a conditiilor de intretinere este indispensibila si urgenta, la care se mai poate adauga tratamentul local antiseptic. O afectiune bacteriana contagioasa foarte grava, este putrezirea carapacei, intalnita mai frecvent la broastele testoase de apa dulce. Ea se poate declansa de la nivelul micilor leziuni cutanate determinate de traumatisme provocate de rocile sau obiectele dure cu care vine in contact. Animalele bolnave trebuie izolate si evitate contactele cu pietrele la care se adauga restrictiile privind administrarea crustaceelor, precum si tratamentul antiseptic local asociat cu o antibioterapie pe cale generala, cel putin o data pe saptamana. Carapacea moale este mai frecventa la tineretul testoaselor de apa dulce si poate fi si rezultatul manifestarii rahitismului, datorita unei carente pronuntate de calciu. Paraziti ai tegumentului. Animalele slabite sunt victimele unor insecte a caror larve se dezvolta la nivelul tesutului. De aceste afectiuni sunt atinse animalele care se deplaseaza mai putin si raman mai mult in colturi umede, unde exista conditii favorizavile pentru o serie de insecte care-si depun ouale, in special in jurul cloacei, la nivelul pliurilor cozii, la limita zonei de prindere a carapacei etc. Trebuie distruse larvele, aplicat un tratament antiseptic si o antibioterapie intensiva. De asemenea, vor fi evitate locurile care favorizeaza dezvoltarea acestor paraziti. Capusele sunt paraziti foarte frecvent intalniti la testoase, dar mai ales la testoasa greaca. Capusele se fixeaza la nivelul cavitatilor nazale, in colturile gurii sau ale ochilor, la baza membrelor sau a cozii, pe zonele protejate de carapace etc. De asemenea, ele se fixeaza la baza labelor si a gatului, precum si in regiunea cloacei. Dupa o anestezie cu ajutorul unor uleiuri minerale, acestea se pot extrage usor, folosind diferite tipuri de pensete. Daca testoasele sunt intretinute in conditii de umiditate ridicata si pe fondul existentei unor plagi, pot apare micoze superficiale, datorate unor ciuperci. Microzele se intalnesc mai frecvent la animalele salbatice si afecteaza in primul rand carapacea si plastronul. Solzii sunt spalaciti, de culoare brumarie, plisati si relativ uscati, iar uneori se pot observa plagi de culoare albicioasa mai mult sau mai putin ulcerative, care vor conduce la caderea solzilor. Broastele astfel atinse se vor dezinfecta si se vor imbaia timp de 20 de minute intr-o solutie de permanganat de potasiu. Aplicarea unor pomezi su stamicin de doua ori pe zi, completeaza tratamentul, care permite o ameliorare clara. Testoasele acvatice sunt de multe ori atacate de lipitori, care dupa ce si-au asigurat o rezerva substantiala de sange, cad de pe gazde. Ele pot transmite testoaselor de apa dulce un parazit periculos al sangelui. Indepartarea lor de pe suprafata testoaselor se va face cu atentie, pentru a nu leza pielea, dupa care ranile se vor dezinfecta cu alcool sau cu o solutie salina saturata. Sulfatul de cupru se mai poate folosi in acvariu, unde in doua zile le distruge, dar atentie, nu se va efectua tratamentul in prezenta testoaselor.
Se pot folosi cu succes antibiotice in formele mei grave, sau o tamponare cu apa oxigenata amestecata cu apa calduta si administrarea de vitamina C, daca formele sunt incipiente. Diareile nespecifice sunt frecvente la broastele testoase, fiind urmarea unor dereglari pasagere a tranzitului digestiv, si sunt determinate fie de o scadere brusca de temperatura sau de o digestie necorespunzatoare. O dieta hidrica timp de 2-3 zile, insotita de un pansament gastric, eventual administrarea unui vermifug, sunt suficiente pentru indepartarea diareei. Unii viermi paraziti ai tubului digestiv pot provoca diaree, care trebuie tratata imediat, aplicand un tratament antiparazitar. Constipatia este de asemenea intalnita la testoase, fiind favorizata de o alimentatie necorespunzatoare, la care se adauga un consum exagerat de nisip si pietris. Antidotul acesteia il reprezinta administrarea de ulei mineral, al carui efect, desi lent, este foarte eficace.
Inflamatiile cailor respiratorii sunt des intalnite la testoase si se manifesta sub forma unui jetaj mucopurulent ce se scurge din cavitatile nazale. Ele mai pot avea o respiratie zgomotoasa sau isi mentin gura intredeschisa. In aceste cazuri, se vor asigura testoaselor afectate, locuri calde, ferice de curentii de aer si se vor efectua inhalatii. O scadere brusca a temperaturii este de cele mai multe ori cauza aparitiei unor pneumonii sau bronhopneumonii. Simptomele apar dintr-o data sau dupa o rinita si se manifesta prin respiratie grea, frecventa stranuturilor si o scurgere de lichid la nivelul cavitatilor nazale. Cand afectiunea este unilaterala, testoasele de apa dulce se apleaca pe partea plamanului lezat, care a pierdut rolul de flotor. Tratamentul trebuie sa fie rapid si consta in incalzirea testoaselor si ferirea lor de curentii de aer, efectuarea unor inhalatii de cel putin 3 ori pe zi si administrarea de vitamine pe cale injectabila.
Umflarea pleoapelor si conjunctivita intalnite la testoase sunt determinate in principal de carenta in vitamina A. Se pot distinge mai multe stadii si anume: simpla tumefierea a ploapelor, ploape lipite de un lichid muco-purulent etc. Tratamentul consta in aplicarea unor unguente in care sunt inglobate vitamina A si administrarea unor ratii bogate in vitamina A. De asemenea, de 2 ori pe saptamana, se pot administra injectii cu vitamina A. Administrarea acestei vitamine nu trebuie sa fie excesiva, caci hipervitaminoza este si ea periculoasa, asa dupa cum a-a aratat in acest capitol. Otitele. Absenta pavilionului auricular si al conductului auditiv extern fac ca timpanul sa fie foarte superficial, practic la nivelul pielii. Maladia se manifesta sub forma unei umflaturi ce se gaseste amplasata la jumatatea distantei intre ochi si comisura labiala care ridica timpanul. Este mentionata mai rar la testoase.
Hexamitoza este singura afectiune parazitara importanta a aparatului urinar. Testoasele se infesteaza ingerand chisti ai acestor protozoare care elibereaza in cloaca paraziti, ce urca apoi pe caile urinare, pana la rinichi. Animalele sunt in general slabite si se deplaseaza cu greutate.
Foarte important este ca atunci cand am constatat ca broasca testoasa este bolnava sa nu lasam sa hiberneze, indiferent de anotimp, deoarece scaderea temperaturii amplifica agravarea unor tulburari, cum ar fi pneumoniile, septicemiile etc. Un alt element pe care trebuie sa-l avem in atentie este lumina, care prin efectul ultravioletelor stimuleaza diferitele functii ale organismului si in primul rand pe cele neuroendocrine. In acest sens, tinand cont si de comportamentul speciei, animalele vor fi asezate la soare sau se va utiliza o lampa cu ultraviolete, fara a depasi 10-25 de minute pe zi. Animalul bolnav trebuie ferit de contactul direct cu celelalte animale, considerent pentru care se va izola partial, fara insa a-l sustrage complet din ambianta generala, deoarece unele exemplare sunt mai sensibile si pot trece la o anorexie totala. Apa administrata va fi verificata sa nu auiba microorganisme, sa fie curata si schimbata la intervale cat mai mici. La administrarea medicamentelor pe cale bucala se va avea in vedere ca acestea sa se dilueze cu apa numai in momentul utilizarii lor. De asemenea, ele pot fi amestecate in furaje, sau daca se prezinta in solutii, injectate in mici bucati de carne. Daca nu se pot administra injectabil, se poate trece la indopat, metoda la care se recurge in cazul in care animalele nu se mai hranesc sau cand sunt foarte slabite. In mod obisnuit, sunt preferate injectiile, deoarece doza de medicamente stabilita pentru administrare este foarte precisa. Pentru a evita accidentele este necesara contentionarea corecta a testoaselor, care obisnuit se face de catre doua persoane. Injectiile subcutanate se fac in pliurile gatului, sau pe fata interna a membrelor si uneori chiar sub coada. Cele intramusculare se administreaza in mod frecvent in muschii pulpei sau in cei pectorali. Pentru afectiunile aparatului respirator se precticasu succes inhalatiile cu diferite produse, in funtie de tipul afectiunii. In acest sens, intr-un bol cu apa fierbinte se introduce substanta inhalata, iar animalul este obligat sa stea timp de 10 minute intr-un spatiu pe cat posibil redus, pentru a efectul sa fie benefic.  |
 |  |
Setează ca pagină de start
Adaugă-mă la favorite
